Viața Denisei se schimbă radical când, într-un final este acceptată la Hogwarts. Va reuși oare să treacă peste toate obstacolele? Va învinge oare iubirea?
Era momentul perfect. Toți cei din camerã ne zâmbeau și aplaudau.
Eu: Fred...
Fred: Shh, hai sã nu stricãm momentul
Și își pune mâna în jurul taliei mele. Aveam mii de fluturași în stomac, dar eram fericitã.
Hermione intrã în camerã la auzul aplauzelor și fluierãturilor.
Hermione: Ce se întâmplã aici?
Eu și Fred ne uitãm unul la altul și izbucnim în râs.
Hermione se uitã confuzã, dar dupã ce observã mâna lui Fred care îmi înconjura talia, ne zâmbește și se așeazã lângã Ron.
Mai stau puțin cu prietenii mei, dupã decid sã petrec seara alãturi de noul mei iubit. Da, îmi plãcea sã îi zic așa, iubitul meu.
Fred: Știi, vreai sã vorbim despre ceva...
Eu: Ok, spune!
Fred: Știi, atunci, dupã ce am aflat ce este boggart-ul tãu, nu am putut sã vorbim exact despre asta, pentru cã te-ai cam enervat și m-ai atacat
Eu: Ei bine, în apãrarea mea, de abia învãțasem cum sã fac corect vraja și voiam sã o exersez!
Și eu și Fred izbucnim în râs.
Fred: Acum, vorbind serios, ce este cu Viktor Krum?
Eu: ...Pãi, la Beauxbaton, cea mai bunã prietenã a mea a fost o fatã pe nume Hope, Hope Krum. Am aflat cã ea era verișoara lui Viktor. Într-o vacanțã de Crãciun, m-a invitat la ea acasã, și acolo a venit aproape toatã familia. Era un fel de tradiție la ei. Și, normal, așa l-am cunoscut pe Viktor.
Fred m-a strâns mai tare în brațe.
Eu: Nu a durat mult pânã când reputația lui de bãiat rãu m-a cucerit. Am avut o relație ascunsã de presã pentru aproape jumãtate de an. La început chiar era drãguț, mã ducea la întâlniri romantice, juca Quidditch cu mine, era aproape iubitul perfect.
Fred: Și cum a ajuns sã te loveascã dacã ea așa drãguț?
Eu: Exact cum am spus, asta a fost la începutul relației. Dupã aproximativ 3 luni, deja începuse sã se depãrteze de mine. Am crezut cã pot repara ceva, și am stat alãturi de el. Așa au început bãtãile, jignirile...
Simțeam cum lacrimile îmi curgeau pe obraji. Fred mi le ștergea ușor în timp ce mã strângea în brațe.
Eu: Mã lovea din aproape orice... Dacã nu arãtam suficient de frumos la o întâlnire... Dacã vorbeam, chiar și pentru 1 minut cu alți bãieți... Eram aproape ca și sclava lui
Fred: Și prietena ta, Hope, nu a fãcut nimic??
Eu: La început nu am vrut sã îi spun ce brutã a devenit verișorul ei preferat. Dar dupã o lunã de torturã de genul, i-am spus tot. A refuzat sã creadã cã Viktor a ajuns așa, a refuzat sã mã asculte... Nu a mai vrut sã fim prietene, și așa am ajuns singurã
Fred: Mã simt așa de rãu pentru tot ce am spus... Acum știu de ce te temeai de o relație...
Eu: Acum cã tot am început, vreau sã zic totul. Ceea ce ai vãzut la ora de apãrare contra magiei negre a fost ultima zi când am mai vorbit cu el. Ne întorsesem de la o reuniune a lui de familie, și se pare cã nu îi era de ajuns iubirea pe care i-am acordat-o în tot acel timp... Voia sã...sã...o fac cu el Fred. Mã obliga
Fred m-a strâns tare în brațe și a început sã mã mângâie ușor pe spate
Eu: Când am pus piciorul în prag, și i-am spus tot ce aveam pe suflet, s-a întâmplat ceea ce ai vãzut și tu...
Am izbucnit în plâns în brațele lui
Fred: Totul a trecut, ești aici cu mine, o sã te apãr orice ai fi.
Cuvintele lui chiar m-au liniștit, și m-am simțit în siguranțã. Eram sigurã cã atâta timp cât eram cu el, voi fi bine.
Când a vãzut cã m-am liniștit, Fred m-a întrebat dacã nu vreau sã mergem camera lui, sã mai vorbim și pentru cã avea un cadou pentru mine, iar eu am acceptat Nu vã gândiți la prostii :)))
Fred: Vreau sã îți dau ceva...
Eram destul de curioasã. Fred se îndreaptã spre o cutiuțã din lemn de pe masa de lângã pat.
Fred: Ți-am cumpãrat ceva... Ar fi trebuit sã ți-l dau de Crãciun, dar acum cã suntem împreunã...
Fred se întoarce spre mine, și observ în mâna lui un lãnțișor. Avea un mic flamingo drept pandativ.
Atunci mi-am dat seama cã în toate aceste luni, Fred chiar ascultase ce îi povesteam în serile în care nu puteam dormi. Aflasem de la unchiul Lupin cã patronusul mamei era un flamingo. De când am auzit povestea, mi-am dat seama cã mama era o persoanã elegantã, rafinatã, și nu m-am mirat prea tare când am aflat cã ea a fost la Hufflepuf.
Eu: Ți-ai adus aminte...
Fred: Mereu Denisa, mereu, și repet, mereu o sã-mi aduc aminte ce îmi povestești. Aveai acea sclipire în ochii ce m-a fãcut sã îmi dau seama cã era un lucru important pentru tine, și cã te-a rãnit faptul cã mama ta nu a fost acolo când ai crescut...
Îi sar în brațe și îl sãrut dulce. Fred îmi așeazã ușor lãnțișorul în jurul gâtului.
Eu: Știi... nu am aflat niciodatã care este patronusul meu...
Fred: Putem încerca acum!
Îi zâmbesc și îmi pregãtesc bagheta. Mã gândesc la momentul în care l-am vãzut pe tata în bucãtãria casei
Eu: Expecto Patronum!
Un mic firicel de luminã albastrã îmi iese din baghetã, dar fraja nu este destul de puternicã.
Mã gândesc la momentele petrecute cu Oliver, dar tot nu reușesc. Mã gândesc la Harry, dar nimic.
Eu: Nu o sã-mi iasã niciodatã!
Fred vine lângã mine și își pune mâna peste a mea, astfel încât sã ținã și el bagheta, odatã o mine.
Fred: O sã încercãm împreunã.
Îi zâmbesc, și mã pregãtesc sã execut vraja. Mã gândesc la momentul în care eu și Fred am realizat cã ne iubim.
Eu și Fred: EXPECTO PATRONUM!
Atunci, din bagheta mea ieși o coțofanã, care știam cã era patronusul lui Fred, și apoi o pasãre colibri. Cele douã pãsãri zburau grațios împreunã pânã când am oprit vraja.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
