Denisa Black

20. Lupin

Puțin mai târziu, în aceeași zi, Fred apãru în fața ușii, și intrã în casã. Tocmai atunci, eu încercam sã fac curãțenie într-un dulap vechi.

Eu: FRED!

Îi sar imediat în brațe. Acesta mã strânse tare și mã sãrutã de mai multe ori

Fred: Ce nuntã interesantã am avut, nu crezi?

Amândoi râdem. Dupã câteva secunde, apãrurã și Harry, Ron și Hermione. Ron îl îmbrãțișã strâns pe fratele lui.

Fred: Am o veste. Snape l-a omorât pe Dumbledore.

A fost o veste cumplitã, cel puțin pentru mine și Harry, care l-am cunoscut mult mai bine ca ceilalți. Pentru Harry, a fost ca un tatã.

Am petrecut o lunã împreunã în Casa Cumplitã, când, într-o zi, Lupin veni în vizitã.

Eu: Unchiule!

Îl iau în brațe, apoi îl invit la masã, cu toți ceilalți.

Lupin: Am venit sã vã dau o veste. Ministerul a creat o comisie pentru înregistrarea vrãjitorilor din familii încuiate. Ei spun cã o fac pentru a afla de unde au puterile magice, dar defapt vrãjitori or sunt omorâți ori duși în Azkaban. Toți ar trebui sã se prezinte la minister mâine.

Observ cã Hermione îl ia strâns de mânã pe Ron.

Ron: Incredibil! Hermione...

Hermione: Trebuie sã merg.

Ron: Nu, putem sã zicem cã ești rudã cu mine!

Fred: Da, verișoara noastrã, sau ceva asemãnãtor!

Eu: Nu. Nu putem risca, Hermione nu va merge!

Lupin: Voiam sã vã mai zic ceva. Tonks, e însãrcinatã, cu copilul meu.

Eu: Felicitãri!

Harry: Felicitãri!
Lupin: Nu, nu e o situație bunã. Copilului ãsta...îi va fi mai bine fãrã un tatã de care îi va fi rușine!

Eu: Tata nu ar vrea sã-și vadã cel mai bun prieten abandonându-și copilul, când el a murit pentru mine!

Hermione: Remus, nu spune asta! Cum ar putea sã îi fie rușine cu tine?

Eu: Nu știu Hermione, mie una, a început sã-mi fie rușine de el.

Lupin arãta de parcã ar fi fost lovit. Eram plinã de nervi. Tot ce îmi doream mai mult era sã fiu împreunã cu pãrinții mei, iar el, își abandona copilul.

Eu: Nu aș fi crezut niciodatã asta. Bãrbatul care m-a crescut și m-a învãțat sã mã apãr, un laș.

Remus se ridicã și plecã grãbit.

Fred: Rose...

Eu: Știu.

Am plecat imediat în camera mea și a lui Fred. Am greșit insultându-l, și spunându-i cã îmi e rușine cu el, omul care m-a crescut, dar nu puteam sã îl las sã facã greșeala asta.

Fred: Rose?

Fred intrã în camerã și se așezã lângã mine.

Fred: A fost dur, dar ai dreptate. Sunt sigurã cã te va ierta

Eu: Sper...

Fred mã ia în brațe și mã sãrutã dulce.

Fred: Am vorbit cu ceilalți. Mâine e timpul sã plecãm. Harry spune cã Dumbledore i-a lãsat o misiune, de a distruge niște Horcrux-uri. Nu știu despre ce e vorba, dar vedem noi.

Eu: Orice ar fi, suntem împreunã.

Fred mã ia strâns în brațe, și amândoi ne așezãm în pat. Noaptea aceea am petrecut-o împreunã (dacã știți ce vreau sã zic) ;)