Denisa Black

22. Ministerul Magiei

A doua zi, era ziua atacului. Pentru a putea lua horcruxul de la Umbrige, trebuia sã intrãm neapãrat în minister. Am studiat orele sosirii fiecãrui angajat, și când am terminat planul, l-am pus în aplicare.

Toți cinci am așteptat în fața Ministerului înghesuiți sub pelerina de invizibilitate a lui Harry. Când angajata din planul nostru, Mafalda Hopkirk, trecu, Hermione o pietrificã imediat. Hermione i-a luat un fir de pãr, l-a pus în polipoțiune, și s-a transformat în ea. Corpul ei împietrit l-am pus într-un teatru gol de lângã noi. Apoi, Hermione trebuia sã își arate talentele în actorie. Prefãcându-se cã este Mafalda, i-a dat o bomboanã de-a lui Fred umãtoarei noastre victime, Reginald Cattermore. Acestuia i s-a fãcut imediat rãu, iar Mafalda, adicã Hermione, a insistat ca acesta sã meargã la Sf. Mungo, ceea ce acesta a și fãcut, dupã mai multe împotriviri. În secret Hermione a reușit sã îi smulgã un fir de pãr, pe care l-a pus în polipoțiunea lui Ron, care se transformã în Reginald. Dupã ce planul a continuat, Harry se transformase în Albert Runcorn, eu în Madame Chang, iar Fred în Stamford Jorkins. Apoi, intrãm toți în minister, încercând sã semãnãm la comportament cu persoanele în care ne-am transformat.

Planul nu a mers exact așa cum am vrut, marea greșealã fiind cã nu ne-am gândit cã s-ar putea sã ne despãrțim înãuntru. Ron a fost trimis sã vrãjeascã un birou, Hermione a fost cu Umbrige, iar eu și Fred am fost trimiși la Departamentul Pentru Vrãji Neregulamentare. Harry pãrea sã fie o persoanã importantã, deci a mers cam pe unde a vrut. L-am ținut din greu pe Fred sã nu îl ia în brațe pe domnul Weasley, cu care ne-am întâlnit în lift. Pânã la urmã, Harry și Hermione au luat horcruxul, și noi ceilalți i-am urmat, ieșind din minister, împreunã cu vrãjitorii muggleborn, pe care i-au eliberat de la procesele de Aflarea Magiei.

Apoi, noi cinci am Apãrut în altã pãdure, unde am aranjat iar cortul, și am pus vrãjile de protecție.

Harry: Cred cã trebuie sã facem cu rândul, Horcruxul ãsta e greu, și cred cã îți cam iritã nervii

Și așa am fãcut. Primul, a fost Harry, care l-a purtat o sãptãmânã, apoi Hermione, Ron, eu, și Fred. Se observa în comportamentul fiecãruia cã Horcruxul de afecta, fiind mai morocãnoși, nervoși, emoționali decât eram deobicei.

Când a fost rândul meu, nu am vorbit cu nimeni toatã sãptãmâna. Mã simțeam de parcã toatã lumea crede cã e vina mea pentru plecarea de acasã, pentru moartea tatei, pentru tot. Când l-am dat jos, m-am simțit de parcã mi-am luat o piatrã de pe inimã. Îmi revenisem la normal în câteva ore.

Dar cel mai rãu, a reacționat Fred.