Cȃnd sufletul are nevoie de tine,
Te cautǎ prin vuiet, chiar dacǎ cerul lǎcrimeazǎ.
Sǎ nu te temi c-afarǎ fulgerǎ și tunǎ,
E doar dorul meu ce strigǎ dintre norii plumburii.
Plantele fanate, sunt amintirile mele,
Stropite cu aurul ruginit al unor timpuri vechi.
Aroma fructelor coapte este estompatǎ de amǎrǎciunea,
Neîndulcitǎ sub cǎldura prezenței tale.
Speranțele se dezlipesc de mine,
Ca frunzele uscate, cǎzute de pe crengi;
Se opun prin foșnet, presate de agonie,
Dar odatǎ irosite, lipsite de susținere, pǎmȃntul le-nghite.
Corpul îmi este inundat de sentimente,
Ca strǎzile în ploaia de castane.
Se trezește din reverie, lovit de blocajul ascuțit,
Ce acoperǎ acum, finețea de-altǎdatǎ.
Pǎsǎrile se fac nevǎzute în zare,
Purtȃndu-mi pe aripi ale fericirii nuanțe.
Fug de frigul ce urmeazǎ sǎ-l transmitǎ pieptul meu gol,
Împrǎștiat prin al naturii somn.
Îți desenez chipul pe foi, în apus de soare.
Apoi le ard, cu ochi de foc, las scrumul sǎ plece spre stele.
Purtate de vȃnt, trǎsǎturile feței tale triste,
Îmbracǎ natura în culori calde.
Copacii își plȃng frunzișul,
Cǎci au pierdut, la fel ca mine, consistențǎ și substanțǎ.
Rǎmași stingheri, în ceea ce realitatea ireversibilǎ a creat,
Ultima noastrǎ iluzie de viațǎ, îngheațǎ.
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoetryÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
