Lasă-mă să evadez din lumea închisă
Sub un cer senin, cu stele pline
În suflarea adâncă a timpului care trece,
Un trup singur și rece.
Îmi târâi suflarea într-o lesă
Strânsă de nimicnicia unor alți trecători,
Agățați de sfori la fel de netrainice,
Visând la clipe veșnice.
Condamnată pentru simțiri și gândiri
Îmi continui calea în cinism,
Purtându-mi sicriul frânturilor smulse
Fară puls și tâmple scurse.
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoetryÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
