Luna,
Mărețu astru,
De ce îmi luminezi pașii?..
Eu merg spre nicăieri...in întuneric,
Scriu pe pietre cuvinte și le-nec în mare,
O iau pe cai tacute,dar greșite,
Pana mă opresc în pustiu.
Unde copacii,măreții,mă veghează,
Unde umbrele-mi sunt singurii prieteni..
Nu-mi impune sa rămân aici,
Te rog!
Vreau sa-mi regăsesc pacea interioara,
Poate așa descopăr drumul fericirii,
Și de ce nu și al iubirii...
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoesiaÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
