Prima parte
Într-o casa izolata
Trăia o fata bolnava
Căci în viața ei toată
A suferit de o problema gravă
Tatal și fratele i-au murit
Când ea era încă mică
Fiind victimele unui accident cumplit
Au lăsat-o pe fata cu frică
Acum o avea doar pe mama ei
Și pe asistenta care-i era ca o sora
Amândouă au ajutat-o sa treacă prin anii grei
Însoțind-o la orice oră
Ea nu ieșise niciodată afară
Tot ce se afla dincolo de ușă pentru ea era un vis
Lumea nu îi era chiar clară
Căci asta îi fusese interzis
La 18 ani singura pasiune-i era lectura
Dar sa nu uitam și de seara de jocuri
Toate acestea o făceau sa uite natura
Și de acele frumoase locuri
Se impacase cu ideea ca nu duce o viață obișnuită
Era vesela pt o fata închisă în casă
Camera-i era doar cu alb acoperită
Iar ea acolo putea sa stea retrasă
Lucrurile s-au schimbat
Când au venit noii vecini
Printre care și un baiat
Care avea ochii senini...
Va urma!
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoesíaÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
