Unde sunteți oameni?
Unde s-au ascuns inimile din voi?
Nu mai este nimeni?
Ați dispărut toți prin ploi?
Câtă durere
Cate lacrimi am pe față
Când văd atâta ucidere
Ce-i transforma pe toți în gheață
Robotii scot inimile
Din pieptul tuturor
Apoi le înlocuiesc cu cipurile
Date de Creator
Nu pot sa-i văd fața
Căci poarta o roba neagra
De ce le ia viata,
Celor ce nu se apără?
Oamenii cu cip
Își împachetează propriile inimi
Apoi le așează în nisip
Formându-se mulțimi
Ce se întâmplă cu ei?
Acum sunt roboti?
De ce au rămas trei,
Care nu sunt morți?
Ei sunt băgați în cuptor
Chiar de oamenii posedați
Și în fata tuturor
Se lasă cedați
Un robot m-a văzut
Vine cu viteza și mă prinde
Nu se lasă căzut
Chiar mai tare mă cuprinde
Urlu după ajutor
Dar toți sunt de metal
Acum sunt în fata acelui Creator
Cuprinsa de un tremurat total...
.................
Ce s-a întâmplat...?
Parcă am fost moarta câțiva timpi gravi...
Și pana la urma am aflat...
Ca devenisem unul dintre sclavi...
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoetryÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
