Plouă,
Pe corp, în ochi, în suflet, în rațiune,
Nu mai e loc de-abolițiune -
Rătăcit în supra-mi fire,
Se întoarce, mă poartă spre cremațiune,
Mă transformă-n goliciune,
Și ploaia-i mai acidă,
Trăirea-i mai aridă,
Și se varsă în interior
Al demonului cor,
Și iar sunt blestemată,
Să rămân, fiind claustrată.
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoezjaÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
