Cum aș putea fi bine după asta? Cum aș putea trece peste când mă urăsc? Și cel mai frustrant e că n am ajuns unde ne am dorit. Măcar să vedem cum e și să putem lua decizia finală: rămânem împreună sau ne separăm împăcați. Dar așa nici nu știm, n am ajuns să arătăm "fuck you" de pe un munte la lume și să vedem mai precis cum e viața în doi. Am crezut în noi deși alții nu au făcut o, până n am mai crezut nici noi. E dureros să fii doar o amintire când toată viața mi am planificat o alături de tine. Și acum nu mai ești. Și eu ce trebuie să fac? M am pierdut. M am blocat. Nu am realizat acest moment până recent. Cred că n am vrut să mă confrunt cu realitatea și am blocat o până acum, am evitat o. M am bucurat de ceea ce am dus lipsă cu altcineva și în rest am închis tot. Dar acum m am trezit și e pustiu. Și mi e frică. Mi e frică să mai fiu eu, mi e frică să mai încerc. Și deja am implicat pe altcineva în prostia mea. Și îl iubesc și nu vreau să ajung să îl rănesc și pe el. Și pe mine, iar. Avem o relație, iar eu o țin pe loc. De teama că voi ajunge iar aici, de a mă deschide, de a trece peste și a fi bine. Cine sunt eu fără durerea mea? De ce nu vreau să aflu? Nu vreau să aflu. M am obișnuit în mizerie și nici speranță nu mai am. E amuzant că nu vreau să rănesc și deja o fac. E amuzant că m am atașat și e prea târziu să nu suferim dacă ceva nu o să meargă. Dar aș vrea să meargă, cu toate acestea. Mă învârt într un labirint al rațiunii și al sentimentelor, iar fiecare parte din mine luptă pentru altceva, nici eu nu mai înțeleg. M am băgat într o bulă să evit durerea, ce a fost în capul meu să cred că pot fugi la nesfârșit? Ce a fost în capul meu să cred că sunt și voi fi bine așa? Să trec mai departe sau mai bine zis să pretind asta? Să iau iar decizii care nu mă privesc doar pe mine? Bula s a spart și acum aflu cum e să o iau de la capăt ca să redescopăr viața, iertarea, pacea, iubirea. Ori voi reuși ori voi ceda de tot, e singurul lucru pe care îl știu sigur. Îmi doresc să fiu o persoană mai bună pentru cei ce îmi sunt alături de mult, pentru cei pe care îi voi cunoaște de acum și pentru tine, care ai venit proaspăt în viața mea și te chinui să mă repui pe picioare, vezi ceva bun în mine și ai o speranță pentru mine și noi, deși eu mă simt o cauză pierdută. Apreciez, sper să reușesc pentru această cauză, poate cândva și pentru mine.
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoetryÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
