M-am dus în parc,
Aveam nevoie de liniște.
Trebuia sa mă descarc,
Și sa mă bucur de priveliște.
Soarele de amiază mă reînvia,
Oamenii zâmbitori mă-nveseleau.
Parfumul florilor mă îmbia,
Iar solistele ciripeau.
Clipele frumoase au fost scurte;
În adierea calduta plutea un bilet..
M-am uitat la el de departe,
Și-am realizat ca-i identic cu cel găsit pe parchet...
Cu grija l-am luat.
O raza de soare era atrasa de el.
Atentă l-am cercetat;
Și-am descoperit un model...
Semăna cu o carte,
Extrem de misterioasă.
M-am speriat de moarte,
Căci pe lângă mine a trecut o persoana dubioasa...
Când soarele a intrat în nori,
Modelul s-a șters.
Cuprinsa de fiori,
Spre casa am mers..
Cu creionul în mână,
Am reprodus cartea.
Urma sa merg la o bătrână,
Sa-i aflu originea.
-Mă scuzați,știți de unde provine?
"-Pe sufletul Zeilor!"
-Știți cui îi aparține?
"-Este chiar 'Cartea Greșelilor'!"
CITEȘTI
~Mesaj indirect~
PoetryÎmi arunc sentimentele Pe-o foaie de hârtie, Îmi scriu regretele Și trăiesc prin poezie. Terapie și evoluție prin cuvinte. Vă recomand să începeți lectura de la sfârșit.
