Midnight Secretary-IN CURS DE EDITARE

Capitolul 12

Satena inghiti in sec, cuprinsa de o emotie brusca. Stia ca petrecerea este un lucru important pentru Bryan. Face acest lucru pentru tatal lui, fiind urmasul lui in a conduce o companie atat de prestigioasa. Se aseza usor-parca nedorind sa scoata niciun zgomot-pe fotoliul moale din fata biroului negru din mahon. Il privea atent cum degetele lungi se jucau pricepute pe tastatura. Parea atat de profesional si superior. Satena inspira usor, strangandu-si buzele. Se simtea slabita.Faptul ca si-a petrecut o mare parte din noaptea trecuta plangand nu a reusit sa doarma chiar atat de bine. Amintirea cu ceea ce s-a intamplat in acea noapte o lovi din plin, simtind cum lacrimile isi fac drum spre ochii ei. Reusind sa-si controleze emotile, isi ridica din nou privirea catre el. Tresari usor cand brunetul a ofat puternic, dandu-si nervos parul pe spate. Cu un gest brusc se ridica de la birou, intorcadu-se cu privirea catre geamul imens care acoprea aproape tot peretele. Se intreba de ce este nervos? Din  cauza ei? Posibil. 

Satula de atmosfera tensionata care acaparase incaperea, reusind sa-si faca curaj cu greu si pe cel mai timid ton, spulbera tacerea apasatoare.

-In legatura cu petrecerea... Bryan se intoarse brusc, privind-o incruntat, lucru ce o facu pe satena sa-si muste puternic buza inferioara.

-In legatura cu petrecerea... Spune Bryan, in tonul lui se putea remarca nervozitatea, punandu-si mainile in buzunarele pantalonilor.Nu am de gand sa las pregatirile pe seama ta, cineva s-a ocupat deja de tot ce aveam nevoie. Contiuna acesta rapid, privind agitatia din exterior prin geam.

Satena inghiti in sec, confuza pana in maduva oaselor. Daca nu trebuie ca ea sa organizeze festivitatea, atunci de ce are nevoie de ea? Un gand absurd ii trecu prin minte, dar il alunga rapid, fiind prea imposibil.

-Oh, atunci... cu ce vreti sa va ajut? Intreaba aceasta pe un ton ragusit.

Bryan ofta, dupa care se incrunta autoritar catre ea, lucru ce o facu sa-si mareasca surprinsa ochii.

-Tu ai sa ma insotesti! Vine si raspunsul din partea brunetului, avand un ton pasiv in glas.

Satena incremeni pentru cateva secunde, dupa care pufni usor, fiind mult prea mult pentru ca sa-i poata creada cuvintele.

-Ca si reprezentant al companiei, presupun? Intreaba satena pe un ton sacadat, avand gatul uscat.

-Eu sunt reprezentantul acestei companii, ii replica brunetul, intorcadu-se si asezandu-se inpoi la birou. 

Parea mult mai calm acum. Satena isi inclina usor confuza capul.

-Atunci ca si simplu angajat? Vine a doua intrebare din partea satenei, simtind cum incet-incet o durere de cap isi face aparitia, lucru ce o facu sa se incrunte.

Bryan ofta , trantindu-se de spatarul scaunului.

Satena nu avea nici ce mai mica idee despre ce vorbea seful ei. Dar, cum am mai spus, un gand imposibil ii acapara mintea. Isi stranse fusta in pumni, nescapandu-l pe brunet din priviri. Doar nu vrea sa-l insotesc ca si partenera? Gandi satena, mai apoi sa-si adanceasca si mai mult incruntatura de pe frunte, incercand din ras puteri sa-si alunge acest gand- total imposibil-din minte. Bryan o privi, frecandu-si usor barba. Parul satenei ii pica greu pe langa umeri, avand o sralucire minunata. Dar acei ochi de smarald isi pierduse de mult din stralucire. Pentru Bryan, frumusetea naturala a Jessicai era imposibil de inlocuit. Simplitatea ei era cel mai remarcabil lucru. Jessica reprezenta tipul de femeie eleganta si sigura pe sine-in perspectiva lui Bryan. Dar aceasta siguranta de sine pe care satena o stapanea il enerva cumplit. Oftatul usor al satenei il trezi la realitate.

-Daca mai doriti sa-mi spuneti ceva...

Tonul retinut al satenei acapara incaperea, ridicandu-se usor de pe fotoliu. Voia sa-si ia talpasita cat mai repede din acea celula. Prezenta brunetului i se parea mult prea apasatoare. Felul in care ii evita privirea i se parea nemilos. Isi dorea nespus de mult sa il vada pe Bryan doar ca pe un simplu sef, dar pur si simplu nu putea. Imaginile cu ei doi, momentele pe care le-au petrecut impreuna ii derulau prin minte asemenea unui film infinit. Inca astepta sa se intample o minune. Sa se trezeasca din cosmarul in care traieste, inapoi la viata ei anterioara, unde totul era intr-o armonie deplina. Dar, din nou, aceste lucruri sunt imposibile.