Midnight Secretary-IN CURS DE EDITARE

Capitolul 15

Liniste.

Singuratate.

Teama.

Trei lucruri nelipsite din viata satenei rezemata de peretele rece din camera de motel-in care inca se afla. Numarase fiecare floare frumos pictata de pe tapetul vintage. James plecase de cateva ore, dar putea auzi diferite voci din spatele usi. O femeie. Un barbat. Si un copil. O familie? Oricum, nu era singura in acel motel destul de modest. Inca nu isi pierduse mintile, ridicandu-se, se asezase in fata oglinzi si incercand sa-si aranjeze parul, un ciocanit scurt o facuse sa-si indrepte atentia catre usa inchisa.

-Domnisoara Walker, pranzul! 

Clipind perplexa, se apropie incerta catre vocea oarecum blanda. Iar peste cateva secunde o femeie in varsta intrase in camera fetei, purtand un sort alb, o insigna aurie atranandu-i de piept. 

Margot O'Brian.

Acela era numele ei. Avea privirea pierduta, satula de acelasi program zilnic. Parul carunt era prins intr-un coc elegant, cateva bucle iesindu-i pe langa ceafa. Purta o nunanta de ruj rosu mult prea aprinsa, iar Jessica era inca foarte confuza. Asezandu-se inapoi pe scaun, ii analizase fiecare miscare. Nu avea incredere in nimeni. Nici macar intr-o bunicuta.

Iar Jessica realizase intr-un final.

Usa era deschisa in tot acest timp.

Putea sa fuga.

Usa intredeschisa era asemenea unei ispite. Dar nu putea sa ramana in acel motel pentru toata viata. Sau cel putin pana cand James se va plictisi de ea. Isi stranse maxilarul, incruntandu-se. Menajera se misca mult prea greu. Isi pierduse din rabdare. Se ridicase, inaintand subtil spre iesire.

-Daca as fi fost in locul tau, nu as face asta, domnisoara.

Vocea usor ragusita a lui Margot o oprise, inghetand-o. Nu avea curajul sa se intoarca, dar nici sa atinga manerul usii. Inghitise in sec, intreband:

-De ce?

Margot rase.

-O sa ti se raceasca pranzul, domnisoara.

O luase peste picior. Iar Jessica stia. Astfel, deschise usa. Holul era liber, gol. Mult prea gol. Luandu-si inima in dinti, alergase catre iesire. Totul parea atat de calm si linistit, aproape suspect. Sunetul tocurilor sale formau un ecou in holurile singuratice. Iar cand ajunse in fata iesiri, parca totul se luminase, un mic zambet victorios aparandu-i pe buze. Il batuse pe James la propriul joc. Cel putin asa credea. Dar usile inchise i-au dat de inteles ca nu. James mereu castiga. 

Impise disperata, folosindu-si toata forta, dar nimic. Iesirea era sigilata. Iar motelul gol. Privise parcarea goala din spatele usilor din sticla, parca dorindu-si sa fie abosrbita intr-un alt sistem solar. Iar in toata aceasta mascarada, nici macar nu se gandise la Bryan. Ar fi trebuit sa o gaseasca pana acum. Sa o salveze. Dar nimic. Nici cel mai mic semn de viata. Singurul lucru prezent in mintea sa era chipul mamei sale. Era cumva bine? Ingrijorata? Isi luase pastilele de dimineata? Hah, parca ii venea sa-si infinga capul in geamul din fata ei. Se ura. Pentru ca era atat de naiva. Atat de usor de dus de nas. O copila in haine de adult.

Pasi calmi, dar apasati se formase in spatele ei. Acompaniati de o pereche de tocuri. Iar satena incremenise, parca inca incercand sa deschida usile. Tot ce voia era doar o minune. Si o sticla de vodka.

James incepuse sa bata din palme, total fascinat de abilitatile satenei de a scapa din ghearele sale. Ii aprecia tupeul, dar si inocenta. Nu prea gandea inainte sa actioneze, dar acest lucru o facea diferita. Margot era asemenea unui ucenic, stand ascunsa in spatele barbatului. Parea rusinata. Iar James manios.