Midnight Secretary-IN CURS DE EDITARE

Capitolul 9

        *Din perspectiva autorului*

-Poftim? intreaba satena , tremurand din toate incheieturile si dandu-si mainile jos de pe umeri lui Daniel-care era inca cu lacrimi in ochii.

 -De ce? Cum? Ce s-a intamplat, Daniel, spune-mi! ii ordona satena aproape tipand , lacrimile incepand sa cada siroaie pe fata ei.

Nu ii venea sa creada ceea ce tocmai ii confirmase Daniel. Acum cateva clipe era in bratele lui Bryan, simtindu-se cea mai linistita si protejata femeie de pe Terra. Tot ceea ce ii se intampla in ultimul timp este mult prea mult pentru ea. Ii consuma o mare parte din energie, lasand-o fara vlaga. Dar cum? Cum putea mama ei sa faca aproape un infarct? Satena era constienta ca problemele pe care le avea mama ei cu inima nu erau deloc de neglijat, dar nici chiar atat de grave nu erau. Dar un infarct? Satenei nu i-a trecut niciodata prin cap asa ceva. Mama ei era mereu plina de viata, avand mereu un zambet pe buze atunci cand o vedea- si acum il are, numai ca este un zambet trist si ingrijorat. Trebuie sa se fi intamplat ceva destul de grav incat Helen aproape a suferit un infarct. Dar ce? Ce se putea intampla? Jessica stia ca este acasa cu Emma si Grace, in siguranta. 

Aceasta si-a dus o mana la frunte, masand-o cu varfurile degetelor. Se simtea rau. Camera incepuse sa se invarte cu ea, golul din stomac care a aparut ii facea starea de greata mult mai densa. Pentru o secunda s-a dezichilibrat din cauza ametelii, dar Bryan si-a pus imediat bratul in jurul taliei ei, tinand-o pe picioare. Si acesta era confuz si nervos. Le privea pe amandoua nestiind ce sa faca sau ce sa spuna. Acesta o cunostea pe Helen, dar nu atat de bine incat sa ii stie si starea ei de sanatate. Dar dupa parerea lui, Helen parea o femeie destul de stanatoasa si plina de viata. Si exact cum a spus si el: Daca Helen nu ar fi mama lui Jessica , ar fi confundat-o cu sora ei.

A oftat, ducandu-si o mana prin parul ravasit. Inca o mai tinea pe Jessica stabila. A privit-o pret de catvea secunde, apoi si-a dus privirea catre Danielle, care era speriata pana in maduva oaselor.

-Ce s-a intamplat? intreaba Bryan calm, dar in ochii lui se putea citi clar furia si nervozitatea, pe care o controla cu greu sa ramana in interior.

-Mama ei si Emma sunt la spital! raspunde Danielle cu o voce tremuranda, facand- pe satena sa suspine si sa-si puna ambele palme pe fata.

Bryan a respirat adanc , inchizandu-si ochii si strangandu-si si mai tare mana in jurul fetei.

-Stiu asta! Dar cum s-a intamplat? maraie brunetul, acum lasandu-si nervii sa iasa la suprafata.

-Nu stiu! Emma a incercat sa o sune pe Jess de mii de ori, dar nu i-a raspuns. Asa ca m-a sunat pe mine! Nu mi-a spus cum s-a intamplat, doar ca sunt la spital si ca mama ei aproape a facaut un atac de cord-spune aceasta aproape in sopta. Nu mi-a dat detalii, doar ca Jessica sa junga cat mai repede! confirma aceasta pe un ton ridicat, facand-o pe satena sa sara ca arsa din bratele lui Bryan.

-Sa mergem! spune Jessica pe un ton dur, inaintand catre usa, dar Bryan a oprit-o prinzand-o de mana.

-Nu te duci cu masina ta acolo! Te duc eu! ii porunceste Bryan serios, apucand-o mai bine de mana si tragand-o dupa el afara din birou.

Jessica voia sa protesteze. Voia sa ii spuna ca poate merge si ea cu masina ei. Dar a preferat sa taca din gura. Nu se simtea in stare sa mearga singura cu masina ei, sigur ar fi izbucnit in plans la volan-acesta este si motivul pentru care Bryan a decis sa o duca el. Se lasa trasa dupa el pe holul lung si hol. Este trecut e mult de ora sapte, toata lumea din firma si-a terminat programul. Daniel era in spatele lor, mergand rapid, incercand sa tina pasul cu Bryan. Acesta a apasat nervos butonul de chemare al liftului, ducandu-si de prea multe ori mana prin parul negru. Clopotelul liftului l-a facut sa tresara si sa intre ca fulgerul in el, inca tinand-o pe Jessica de mana. Satena se gandea la mama ei. Tot nu putea sa inteleaga ce naiba s-a intamplat. Privea in gol, cufundata in ganduri. Bryan si-a dus privirea catre ea, oftand puternic, mai apoi sa ii ia fata in palmele lui mari.