Midnight Secretary-IN CURS DE EDITARE

Preview-Capitol 15

"Isi strecurase arma in partea inferioara a spatelui, intre piele si curea-metalul rece facandu-l sa se cutremure-si privise cerul cenusiu al diminetii."

"Soarele nu se aratase in acea zi."

'Poate era singura zi in care va simti, va vedea-ultima in care va respira."

"Cei trei barbati inca nu au parasit casa, iar Bryan privea pierdut in pustietate. Sirenele masinilor de politie se apropiau cu fiecare secunda, dar Bryan inca privrea cerul. Un cer atat de posomorat, parca oglindindu-i starea. Se intoarse cand strigatul fratelui sau formase un ecou in linistea deasa, intorcandu-se lent catre sursa zgomotului."

"Iar ultimul lucru pe care il vazuse fusese doar chipul inspaimantat al fratelui sau mai mic."

"Clinchetul unui pistol incarcat fusese ultimul lucru pe care il auzise."

***

"Abia tinandu-si ochii deschisi, Jessica isi infipse unghile in manerele din piele ale fotolilului. James isi turnase inca un pahar de rom, incrucisandu-si picioarele si ridicandu-si paharul. Clipea greu, pieptul tremurandu-i de fiecare data cand respira. Ii era greata. De starea in care se afla. Si de omul din fata ei. Vederea ii era incetosata, iar dupa cateva secunde isi inchise ochii. Rugandu-se in sinea ei sa nu-i mai deschida niciodata."

"James trantise paharul pe suprafata masutei, trezind-o pe fata."

"-De ce a trebuit sa ne despartim, Jessica? Astfel puteam evita toate astea."

"Tonul barbatului era milos, dar ostil. Se aplecase peste masuta pentru a-i privi mai bine chipul fetei."

"-O sa regreti intr-o zi, James."

"Chiar si vorbitul i se paruse un efort mult prea aspru, cuvintele abia rasuflate facandu-l pe James sa-si inabuse un chicot. Iar ridicandu-se si ocolind fotoliul in care era asezata Jessica, isi proptise bratul de spatarul acestuia."

"-Stii, Jess? Nu am regretat niciodata nimic. De ce as face-o acum? Pentru tine?"

"Terminase de vorbit cu un ras nebun, iar trecandu-si mana prin parul fetei, se departase de ea."

"Aerul din incapere era unul inchis. Bolnav. Iar Jessica era pe punctul a lesina. Inchizandu-si din nou ochii, ignorase complet usa doborata la pamanat."

"Vanessa Martinez isi aratase insigna la doi centimerti de fata lui James Moore, doi agenti punandu-l la pamant."

***

"Aerul era intesat cu strigate."

"-Unde il duceti?"

"Pasii fetei rasunau in coridorul gol si intunecat-a continuat sa strige, dar el nu se oprise. Urland disperata din nou intrebarea, ii prinse bratul roscatului."

"-Trebuie sa ne mutam rapid, Jessica! Nu mai poate sta aici! ii raspunse Adam, neclintindu-se."

"-Adica vrei sa spui ca nimeni nu o sa aiba grija de el? A fost impuscat de doua ori, trebuie sa mearga la un spital!"

"Stia ca sunase ridicol, punandu-i din nou aceeasi intrebare, deja incepuse sa ramana fara rasuflare."

"Se oprise intr-un final, facand-o pe satena sa se izbeasca de spatele lui."

"-Noi nu mergem la spital cand suntem impuscati, Jessica, pentru ca nu putem. Cineva are grija de el chiar in timp ce vorbim."

"Iar intorcandu-i spatele, isi continuase drumul."

"-Vreau sa-l vad, trebuie sa-l vad! ripostand, satena alergase in fata roscatului, oprindu-l."

"Inchizandu-si ochii si inspirand adanc, ii spuse:"

"-Nu mai poate sta in tara asta, il ducem undeva in siguranta. Nu-ti face griji. Uita-l!"

"Cu aceste ultime cuvinte, ajunse la capatul coridorului si deshizand usa, iesise in ploaie."

***

"-Am crezut ca esti mort! strigase Jessica in telefon, privindu-si reflexia destramata din oglinda."

"Lungindu-se pe salteaua comoda, spatele lipit de asternuturile fine si privind cum luminile Taiwanului ii invaluisera mansarda, ii raspunse:"

"-Ai crezut prost, Jessica! rase mult prea fortat, incordandu-si abdomenul din cauza durerii."

"-Am crezut ca esti mort... isi repetase satena cuvintele, de aceasta data cu un suspin care il facuse pe Bryan sa-si stranga buzele."

"Ura acel sunet."

"-Plangi cumva, Jessica?"

"Se ridicase cu greutate din pat, strangandu-si partea dreapta a abdomenului si indreptandu-se catre balconul deschis. Se asezase pe unul dintre scaunele din plastic, privind cladirile inalte."

"-Unde esti, Bryan? isi trase satena nasul, privind si ea la randul sau pe geamul deschis."

"Si pentru prima data i se paruse ca Las Vegasul era un oras mort. Luminile candva arzatoare se afundasera in ceata deasa-parca cerul gri cazuse peste cladirile candva orbitoare."

"-Vegasul este doar despre albastru si galben, dar Taiwanul arde cu lumini rosii si mov! spuse inca privind agitatia de afara, pe obrazul sau prelingandu-se o lacrima lenta si continuase: O sa-ti placa aici!"

"-Stiu, Bryan."

"Si cu asta inchise telefonul."