Midnight Secretary-IN CURS DE EDITARE

Capitolul 4

            *Din perspectiva Jessicai*

          Un miros vag de medicamente mi-a inundat nariile, facandu-ma sa imi strang pleoapele. Capul nu imi mai zvagnea de parca cineva ar bate incontinuu la o toba imensa , coprul imi era usor , dar inca il simteam putin slabit. Am deschis cu greu ochii , in raza mea vizuala fiind un tavan alb. M-am ridicat cu greu in fund , frecandu-mi ochii uscati cu palmele. Am cercetat mai bine zona , am putut sa remarc faptul ca ma aflam intr-o camera de spital. Mi-am dus o mana la tampla incercand sa imi amintesc ce s-a intamplat de am ajuns aici, nu mi-a luat prea mult timp sa realizez cauza pentru care eu ma aflu intr-un spital. Toate cele intamplate pana acum mi-au zburat prin minte cu o viteza neimaginabila. Ma certasem cu Emma , roscata aceea si Bryan, am plecat in camera unde se afla copiatorul , m-am pus pe scaun si de acolo intuneric, mintea mea a fost goala , cazand intr-un somn adanc si linistit. Am aruncat inca o privirea prin camera , analizand-o cum trebuie. Atunci am vazut scaunul de langa patul meu , pe spatarul lui fiind aruncat un sacou albastru.

         L-am privint mai bine si am intins mana dupa el , inainte ca degetele mele sa atinga materialul albastru , usa salonului se deschise usor. Emma a intrat in liniste , pe varfuri si a inchis usa fara  a face pic de zgomot. Mi-am incrucisat bratele la piept si am privit-o usor amuzata cum incearca sa nu se faca auzita. Aceasta s-a intors , facand ochii mari cand ma vazut stand in fund in pat si razand de ea. A venit ca o furtuna pe scaunul de langa mine , privindu-ma intens , de parca m-as fi trezit din mortii.

          - Te simti mai bine acum , nu ? intreaba ea , tonul ei fiind unul ingrijorat.

        - Da, putin mai bine, raspund eu zambind , ea luminandu-se toata la fata , zambind si ea la randul ei . Cred ca nu am mai zambint asa de cand a venit Bryan.

          - Sa nu mai faci asta niciodata ! Ai inteles ! spune ea pe un ton smiorcait , luandu-mi mainile in mainile ei.

          - Am inteles , dar ce mi s-a intamplat pana la urma ? intreb eu confuza ,  luandu-mi o mana din mana ei si dandu-mi o suvita de par dupa ureche.

          - Nici eu nu stiu sigur, o sa vina acum doctorul care s-a ocupat de tine, cu rezultatele !

         - Am inteles , mai este cineva aici , inafara de tine ? Mama ? Spune-mi ca nu este aici ! spun eu panica facandu-si loc in corpul meu si cuprinzandu-l cu totul . Chiar nu vreau ca mama sa fie aici sau sa alfe despre asta . Daca ar auzi ca sunt intr-un spital din nu stiu ce cauza , ar inebuni  pe loc.

          - Nu , nu este aici si nici nu stie ca esti aici ! In schimb mai este Daniel si...

          Chiar in momentul cand Emma a vrut sa termine propozitia , usa salonului in care ma aflam s-a deschi larg pe ea intrand un doctor , destul de scund , cu parul carunt si ochelari , acesta era urmat de Bryan. Am impietrit , strangandu-i si mai tare mana lui Emma. Doctorul s-a pus in fata patului , rasfoind printr-un dosar. Bryan a venit langa Emma , zambindu-mi , acel zambet sarmant cu o nuanta fina de obraznicie nu ii lipsea niciodata de pe fata lui. L-am privit indelung , cercetandu-i fiecare parte a corpului. Parul il avea cifulit ca deobicei , camasa alba de pe el fiind deschisa la trei nasturi , maneciile fiind ridicate pana la cot. M-am incrunatat la el , din obisnuinta cred si ca de obicei acesta a zambit amuzat la reactia mea. Mi-am intors privirea catre doctorul care tot se uita in dosarul acela , parca cautand o scrisoare pierduta. Nu am mai suportat linistea din salon si l-am intrebat nervoasa , dar si cu o tena de curizitate :

         - Deci , ce mi s-a intamplat pana la urma ?

        La auzul intrebari mele , doctorul si-a ridicat , in sfarsit privirea din acel dosar , spre mine , aranjandu-si ochelarii extrem de mari mai bine pe nas. M-a scanat cu privirea , apoi mi-a dat raspunsul la intrabrea mea , raspunsul lui fiind o intrebare si nu un verdict :