Parfumul tău...

III

   OLIVER

— Dacă ne uitam in partea de sus a hârtii spre nord este de...

Acestea erau cuvintele domnișoarei geografie, păcat însă ca atenția mea nu era prioritate asupra hârtii geografice ci asupra telefonului care îmi vibra in mâna, kevin ma chema afara, iar eu ca un elev model abia așteptăm un moment ca sa găsesc oportunitatea sa ies.

— Olivier...iar nu ești atent. Trebuie sa recunosc, avea un spirit de observatie deosebit, și fusta de asemenea era deosebit de scurta, îmi cer scuze la fel de neatent așteptând sfârșitul ore mai mult decât niciodată.

***

       deja privirea mea începuse sa se blureze pe măsura ce stica din mâine mele se golea puțin câte puțin, eram intr un parc alături de kevin și Arthur care bătuseră mai mult decât mine, am început sa regret decizia de a părăsi patul cconfortabil in favoarea prietenilor mei care păreau ca fac întrecere de prostie și amândoi vor ieși pe primul loc.

       — îți vine sa crezi ca am trecut la matematica ? Se bucura kevin. 

       — Nu, chiar nu îmi vine, ești mai prost decât un pantof, i am răspuns râzând urmând sa simt încă o data lichidul arătător pe buzele mele.

       — Amândoi sunteți la fel de varza ! Ne " lauda " Arthur fără sa ne privească.

      — Ce noroc pe noi ca te avem! Îl ironizează kevin. 

    Deja era târziu, parcul era gol, la fel ca mintea mea de altfel, mi am găsit pachetul de țigări care era aproape plin, aprind Țigara lăsând fumul toxic sa îmi îmbibe plămânii, o sa mor din cauza țigărilor sau cel puțin asta spune mama, oftez apăsat cu gândul la ea, iar ne am certat era logic, altfel nu eram la 2 noaptea intr un parc aproape mort de beat, ce chestie...

  — Ma duc acasă, am spus și m am ridicat se pe banca ignorând protestele prietenilor mei, mergeam împleticim și sincer habar nu aveam unde, aveam o vagă impresie ca o sa ma descurc dar adevarul e ca bat câmpii, un sunet strident ma scoate din starea de contemplație, o mașina de lux aproape m ar fi aruncat la 10 metrii distanță dacă  nu ar fi frânat brusc, un domn îmbrăcat in costum scoate capul pe geam.

— Betivu dracu, ce facem dacă te călcăm, fii atent pe unde mergi ! Scuipa acesta cuvinte, am dar din umerii și mi am continuând drumul doar ca văzut ceva ce mi-a atras atenția, acel puști blond de la liceu ma privea de pe bancheta din spate pe geam, ironic, pentru ca nu ma putea vedea.

— Carta-te ! A tunat bărbatul înainte sa îl ascult și sa ii arat degetul mijlociu, oamenii bogați au impresia ca pot manipula pe cine vor, ii detest, iar pustiul acela blond putea sa încerce măcar sa nu fie atât de nesimțit, nu ii făcusem nimic și chiar am încercat sa îl ajut, poate o sa încerc sa discut cu el mâine la liceu, asta dacă ajung la liceu mâine și nu adorm pe marginea trotuarului la cât de beat sunt.

Mama ma privea dezamagita din tocul ușii, iar eu doar m-am sprijinit de tocul Acestea-s privind-o zâmbind.

— Nu te recunosc, Olivier...
— Cel puțin nu mi-ai uitat numele, mama...