Parfumul tău...

II

 
                                OLIVER

                        Norii grei împânzesc cerul abătut și palid care cu greu se deosebeste de culoarea mohorâte a stării mele de spirit,gri șters.

Perdeaua prăfuita îmi aluneca printre degete acoperind imaginea din spatele geamului de stica pe care se observau dare de apa în urma impactului cu picăturile care se iuzbeau de geam în dansul amețitor al ploii. Chiar dacă am verificat de cel puțin patru ori ceasul, o mai fac odată doar pentru a ma plânge ca idiotul de Kevin întârzie din nou fapt ce o sa ma facă și pe mine sa întârzi concomitent la ora.

       — Uitați-l ca vine, faceți linsite. Se aude o vocea joasa care îmi determina privirea sa se mute undeva în stânga mea unde câțiva elevi își făceau semne de păstrare a taceri în timp ce un băiat slăbuț se îndrepta spre ei cu privirea în jos, ochii ii erau ascunși după o pereche de ochelari fumurii în forma rotunda, parul ii era un dezastru plin de bucle blonde dezordonate care îl făceau sa para un îngeraș rătăcit pe pământ, în momentul asta nu știam dacă era măcar din primul an, arata atât de copilăros încât nu ii dădeam mai mult de cincisprezece ani.

               Câteva secunde mai târziu i-am văzut pe acei pusti cum au așteptat sa ajungă în dreptul lor ca mai apoi ca unul dintre ei sa îl bruscheze făcându-l pe micul îngeraș sa se clatine pe picioare, împins de o forță necunoscuta, am alergat spre ei încercând sa ii opresc căderea pustiului cârlionțat care însă a căzut înainte ca eu sa reușesc sa îl prind, la contactul cu podeaua a scos un sunet înăbușit de durere și de spaima în momentul în care ochelarii lui au atins gresia prost curățată a holului, m-am aplecat asupra lui vrând sa ii întind mana pentru a se ridica dar acesta mi-a refuzat gestul de ajutor și a continuat sa pipăie gresia cu degetele osoase și lungi în căutarea ochelarilor fumurii cărora nu le înțelegeam importanta asta majora, după ce am privit chipul alb al băiatului am înghițind confuz în sec și am luat ochelarii pe care i-am înapoiat încercând sa înțeleg de ce ține eochii strâsi închisi, hohotele se ras au încetat imediat ce mi-am ridicat privirea asupra puștilor puși pe sotii.

        — Ești în regula, te poți ridica? Am întrebat intinzandu-mi mana spre băiat care doar a dat afirmativ în cap punându-și rapid ochelarii la ochi înainte sa se ridice cu viteza fulgerului de jos și sa dispară de lângă mine într-una dintre clasele destinate laboaratoarelor de biologie.

Adevărul e ca se comporta puțin ciudat dar nu cred ca asta era o cauza pentru care sa te iei de un om, adică uită-te la mine, sunt regele ciudatilor și nimeni nu m-a împins pe jos pana acum.

        — Pe unde draci umbli? Ma cearta Kevin care probabil ajunsese puțin după plecare băiatului misterios.

        — Acum te-ai gândit și tu sa apari? I-am răspuns nepăsător ocolind totuși sa ii răspund concret la întrebare, înainte sa plecam de pe loc am privit pentru ultima data în urma mea unde mai multi elevi se îngrămădesc în laboratorul de biologie.

***

                       Profesoara tânără de istorie  își face apariția surprinzătoare în sala de clasa, ținea câteva coli în brate și ne privea atenți pe toți, deja aveam o baga impresie ca știu ce o sa spună.

        — Eliberați băncile, scoateți o foaie de hârtie. Mai multe proteste s-au auzit și chiar din partea mea pentru ca nu eram pregătit pentru testul acesta surpriza dar toate protestele au încetat în momentul în care profesoara o lovit cu palma în catedra și a început sa împartă foile lăsând sunetul tocurilor ei cui sa ne streseze și mai mult.

Testul începuse deja de cinsprezece minute și tot ce am scris pe foia de exemplu era numele meu alături de data, niciodată nu am crezut ca ajung în situații în care sa rămân fără cuvinte în fata unei file de examen, și pentru ca asta nu era destul, profesoara a început sa se plimbe printre bănci aruncând priviri suspecte pe foile noastre de examen, îmi mușcat stresat buza de jos cu fiecare pas al profesoarei făcut spre mine, în momentul în care sunetul stresant al tocurilor ei au încetat, am știut ca urmează sa fiu luat la rost.

         — Încă nu ai scris nimic, Oliver?  Întreabă sarcastic apropiindu-se de banca mea din ce în ce mai mult pana i-am auzit vocea în spatele urechii mele, subiectele sunt prea ușoare pentru tine, domnișorule?

        — Nu, nu e vorba despre asta, eu-

        — Stai jos, mi-o taie scurt profesoara, știam ca nu ai învățat nici de data asta, elevii ca și tine ar trebui exmatriculați, lasă foaia pe catedra și mergi în biblioteca, domnișoara Steward arde nevoie de tine acolo, sigur, poți sa refuzi, asta dacă vrei cu ardoare ca mama ta sa afle despre notele mici la disciplina mea, te-ai întors deja?

Am strâns din dinți cu reticenta înainte sa ma ridic de pe scaun și sa salut vag restul colegilor mergând spre catedra unde am depus testul apoi spre ușa pe care am deschis-o ieșind în holul liceului foarte liniștită având în vedere ca toți elevii erau deja la ore.

Când am ajuns în incinta incapatoare a bibliotecii, domnișoara steward mi-a zâmbit ușor forțat arătându-mi nepăsătoare cutiile pline de cărți de lângă ușa, erau o mulțime, după ce mi-a indicat inexact unde ar trebui sa le pun și-a reașezat ochelarii subțiri pe nas reintorcandu-se la lectura ei care presupun ca e mult mai interesanta decât un pusti problema care ajuta într-o biblioteca deoarece nu a învățat la istorie.

Mi-am băgat căștile în urechi începând sa îmi trec degetele peste titlurile celebre ale cărților de care nici măcar nu auzisem în viata mea, am avut grija sa așez prima carte perfect urmând o a doua carte și tot asa pana când am așezat jumătate din raft și eram chiar mulțumit de reușită mea, mi-am lăsat pentru o clipa căștile jos din urechi deoarece am auzit o bufnita violenta pe partea cealaltă a raftului pe care așezăm cărțile urmând ca o carte sa se clatine și sa cada la picioarele mele deschizându-se în cădere, am observat titlul înainte sa ma îndepărtez vrând sa vad ce s-a întâmplat pe partea cealaltă a raftului, am rămas frapat când am văzut o claie de par blond si creț pe lângă care o mulțime de cărți dărâmate, era cu spatele la mine și totuși mi se pare foarte cunosut acel par ce semăna izbitor cu cel al îngerașilor.

       — Hei, ce s-a intamp-

Dar nu am mai avut timp sa termin propoziția deoarece a trebuit sa ma feresc din cauza loviturii surpriza pe care era sa o primesc în cap din partea bastonul negru al băiatului care privea îngrozit în toată părțile din spatele ocaziilor fumurii ținând bastonul în ambele mâini ca pe un fel de sabie, mi-am lăsat mâinile jos ușor privindu-l pe băiat, nu mi-a luat mult sa îmi dau seama ca băiatul era chiar cel pe care încercasem sa îl ajut în dimineața asta, nu m-am mișcat deloc ci doar mi-am aruncat privirea pe indicatorul de la capătul raftului

"Nevăzători"

De aceea poarta ochelarii aia fumurii, probabil ar fi trebuit sa îmi dau seama de prima data, și probabil as fi făcut-o dacă i-aș fi văzut bastonul în dimineața asta.

      — E totul în regula... Lasă arama jos. Am încercat sa glumesc cu el dar bineînțeles ca glumea mea nu a fost asa bine primita deoarece am primit un baston peste picioare de toată frumusețea înainte sa dispară alergând din biblioteca.

Ce e neregula cu el? Aproape mi-a dislocat genunchiul, perfect...acum am și mai multa treaba. Nu am mai stat sa ma plâng ci am început sa reașez cărțile pe raft după care m-am întors la raftul meu luând cartea care căzuse de pe jos recitind titlul.

"Iubire din întâmplare" 

Am pufnit neîncrezător lăsând cartea înapoi pe raft, ma întreb ce o fi în mintea pustului acela blond și de ce fuge atât de rău de mine.