Parfumul tău...

V

    

           Și totuși ma așteptăm la asta, mama era încă suparata, nu mi-a răspuns la telefon toată ziua, presez vârful țigării pe jumătate terminată de cimentul trotuarului înainte sa o arunc câțiva pași mai încolo, eram distrus, doamne ce distrus eram, mi-am trecut mâinile prin par de câteva ori in disperare după care am închis telefonul băgându-l înapoi in buzunar, eram aproape de sfârșitul orelor iar eu nu aveam chef de niciuna și de nimeni, nu mâncasem și nici nu cred ca aveam de gând sa o fac azi, in fiecare zi greșesc din ce in ce mai mult, existența mea pe pământ e menită sa dezamăgească lumea, doamne chiar eram distrus. 

   Privirea mea urmarea niște elevi din primul an, erau veseli probabil fără griji sau frici, elevii mai mari sunt adesea ocupați cu învățatul sau practicantul sportului pe terenul de baschet alergând toată ziua după o minge, patetic, ma simțeam singur, câteodată mi-as dori sa am un frate sau o sora sau poate mi-as dori doar sa nu fii existat, am fost aproape sa îmi aprind alta tigare când i-am zărit parul plin de bucle lui Eliot, era pe o banca din apropiere, se uita in gol, nu făcea nimic, am auzit cu raset vag  de undeva de pe teren, doi băieți îl priveau plănuind ceva, nu îmi stau mult și îmi dau seama ca mingea aruncată cu puterea de băiatul brunet de pe teren avea ca ținta capul lui, am reacționat imediat și din fericire am reușit sa schimb traiectoria mingii in ultimele secunde . 

         — Voi nu aveți ce face?! Ma răstesc la ei aruncându-le mintea înapoi. Eliot își mișcă capul de la stânga la dreapta panicat după care se ridica in picioare fiind in spatele meu.

        — Ce te bagi, omule, nu e treaba ta! Șuieră brunetul venind curajos spre mine. O sa ma distrez azi, mama oricum era suparata, ce aveam de pierdut.

           — Ești foarte tare in clanța, Mike, îți sugerez sa lași tonul mai moale ! Ii răspund aprinzând-mi tigara.

          — Altfel ce ? Zice printre dinti și ma apuca de tricou, greșeală, mare greșeală prietene !

           — Altfel matur terenul cu tine ! Răspund înainte sa ii suflu tot fumul in fata, pumnul lui a făcut contact cu maxilarul meu, durea ca naiba, dar nu a apucat sa ma lovească a doua oară deorece i-am prins pumnul care avea de gând sa ma lovească in abdomen, cu cealalta mana l-am lovit in nas urmând ca acesta sa se dea in spate icnind de durere, doar ca pe mine ma enervase atât de tare încât l-am lovit consecutiv in abdomen cu genunchiul și a căzut pe jos, deși ne priveau o grămada de elevi niciunul nu a intervenit, inafara de antrenorul de sport care a ajuns fix in momentul când Mike se tăvălea pe jos cu o mana pe nas și cu alta de abdomen.

   — Olivier, vei avea se dat explicații grave, in biroul directorului, acum! Era de a dreptul scos din minți, doi băieți l-au ridicat pe Mike de pe jos plecând spre cabinetul medical.

— Te ții doar de probleme Olivier, curând vei fii dat afara din acest liceu, știi ca nu sunt acceptate aceste comportamente stradale, este ul liceu de prestigiu, nu suntem in jungla, Olivier, înțelegi? 

— Sa înțeleg ca nu trebuie sa intervin dacă cineva arunca o minge de baschet in capul unui elev orb? Acest fel de comportament este acceptat? dacă nu ajungeam la timp Eliot avea creierii împrăștiați pe jos !Ii răspund la fel de nervos, antrenorul privește in spatele meu unde blondul încerca sa articuleze ceva dar cred ca zarva din jur și faptul ca el nu putea știi ce exact s-a întâmplat îl speriase. 

— Puteai sa vii și sa spui asta directorului, la dracu nu sa ii spargi nasul, ești întreg la cap? Nu l-am mai lăsat sa își continua dialogul deja ma plictisisem, am plecat spre biroul directorului lăsând mulțimea de elevi ce ma priveau in urma.

                                    ***

     Liniște, unii își făceau temele iar alții stăteau pe telefon ignorând profesorul de la catedra exact la fel cum și el ne ignora pe noi, frecventez mai des sala de detenție decât sala de clasa, am fost suspendat pentru o săptămâna, vestea a fost primită de mama mea care nu a avut mimic de spus, ma simțeam prost înainte de întâmplarea asta dar acum ma sint un nemernic, asta era ultima zi de școala după care urma sa stau 7 zile acasă, parca gândul nu suna atât de rău, oftez, totul era un haos si nu făceam pe victima deoarece chiar eu am creat haosul asta. 

Cele doua oua de detenție s-au terminat in sfârșit, mi s-au părut cele mai lungi doua ore din viața mea, liceul era gol singurii de pe holul acestuia fiind doar cei din detenție, mi-am pus ghiozdanul pe umăr înainte sa ies din liceu si sa ajung in curtea acestuia, mi-am aprins tigara, chiar o sa mor din cauza lor intr-o zi.

        — Îmi pare rău pentru azi, nu trebuia sa te bagi, nu vreau sa îți făcu probleme pentru mine. Mi-am fixat privirea asupra lui, stătea in fata portii liceului, părea ca ma aștepta, avea chipul in pământ si amândouă mâinile pe bastonul negru special.

         — Cum ai știut sa ma aștepți? Și de unde ai știut ca sunt eu? Întreb expirând fumul in directa opusa lui.

          — Nu știu...doar am presupus ca ești tu și m-am interesat când se termina detenția, se bâlbâie el înainte sa răspundă.

        — Uite, Eliot, apreciez pentru ca m-ai așteptat și ai vrut sa îți ceri scuze dar nu tine, nu m-ai obligat sa fac nimic, de fapt nici nu ai cerut sa fac nimic, a fost decizia mea și tu nu ai nicio vina, ne mai vedem, Eloti! După care am plecat.

     Ironic e ca as face-o din nou dacă ar fi nevoie, am ajuns acasă și spre mirarea mea mama era și ea acasă deorece am auzit zumzetul mașinii de discut, era atât de veche încât scârțâia din toate încheieturile dar era cel mai de preț lucru al mamei alturi de florile ei, eu nu făceam parte din categoria asta

— Nu te văd bine Olivier, nu știu ce sa ma fac cu tine, îmi mărturisește ea când s-a oprit un moment din cuscru ca sa ma privească cu ochii ușor umezi.

— Poate e din cauza lacrimilor mama, ștergeți-le,nu meriți sa plângi pentru un distrus ca mine, nu am mai stat sa o ascult, intru in camera mea și îmi arunc ghiozdanul pe podea, am zâmbit calm realizând ca nici eu nu mai vedeam bine din cauza picăturilor sărate de apa ce mi se prelungeau pe obraji apoi pe parchetul zgâriat din camera, doamne, chiar sunt un distrus și ușor ușor o sa ii distrug și ei viața.