Parfumul tău...

IX

    Ardeam pe dinăuntru încă de la prima ora a dimineții, in mod normal as fi dat vina pe alcool, dar acum chiar nu era cazul, trecuseră câteva zile bune de când Eliot ma evita pe orice plan, nu mai dădeam pe nicăieri de el, inițial am crezut ca lipsea de la liceu, dar tipul ma evita intr-un mare fel, asta pana când am stat aproape doua ore in biblioteca ca sa ii aștept apariția, acesta sosii fix unde ma așteptăm la ultima masa restrânsă din colț al departamentului de navazatori, am făcut liniște așteptând sa văd dacă își da seama de prezenta mea, nu a durat mult si a închis zgomotos vipera cărții, am acționat repede nelăsându-l sa termine acțiunea.

          — Serioa Eliot, nu mai fii copil, ți am făcut măcar ceva încât sa ma eviti? Știam foarte bine ce am făcut dar urma sa dau dovada de o nesimțire maxima si sa mint ca nu an relizat ce făceam din cauza beției .

          — Lasă-ma,Olivier, nu sunt jucăria ta ! Nu ma poți forța sa stau dacă eu nu vreau. Deja începuse sa ma enerveze si nu stăteam bine la capitolul asta, am mârâit si l am strâns mai tare  de antebrat facundu-l sa scanceasca si sa se așeze.

          — Ce dracu ai ? De o săptămâna ma eviti si nu îmi dai nici măcar șansa sa îmi cer scuze pentru ca al naibii sa știu ce am făcut așa de rău !  Am văzut o umbra de tristete cum i a mângâiat obrajii ca mai apoi sa ii cada pe buze intr un zâmbet urat forțat.

          — Vrei sa spui ca nu știi ce s a întâmplat ? In ochii lui goi ca de fiecare data ,parca am zărit fantoma unei speranțe slabe .

           — Eliot, eram beat, nu știu dacă ți am zis ceva urat, nici nu realizam ce făceam, acum te rog îmi spui de ce ma eviti ?

      A rămas tăcut, nu a mai deschis nici cartea din mâinile lui, e atat de greu sa îmi dau seama ce se întâmpla in spatele ochilor lui atat de goi ai totodata sinceri, e supărat ca l am sărutat sau e supărat pentru ca m am prefăcut ca nu îmi aduc aminte, mi-am trecut mâinile prin par înainte sa ma așez pe scaunul din fata lui, am tras aer in piept vrând aa articulez câteva cuvinte, toate eforturile mele au fost in zadar, nu puteam spune nimic, niciunul nu putea. Am rămas in liniște câteva minute bune înainte sa îl văd cum pleacă pur si simplu fără alt cuvânt, ma cam saturasem de el ai de dramele lui, doamne, doar l am sărutat, in mintea mea nu părea nimic rău așa ca am dat dracu toată situația si am ieșit din biblioteca sub privirile bântuitoare alea domnișoarei steward, da o dracului de treaba, mi ar trebui o băutura rece acum.

                                    ***

La masa din bucatraie nu era nimeni, exact cum ma obișnuisem, am zâmbit amar înainte sa deschid usa frigiderului ruginit care avea mânerul defect, nu prea era nimic inafara a câtorva borcane cu mâncarea din zilele trecută si doua mere semi stricate, m am mulțumit doar cu privitul, un oftat puternic mi au părăsit plămânii, mi am dat cu apa rece pe fata si mi am șters mâinile in același timp in care am deschis mesajul de la Eliot pe care inițial voiam sa îl ignor doar ca nu am putut. 

                       "Hei, cred ca am exagerat zilele astea, trebuia sa imi dau seama ca nu realizezi ce faci din cauza alcoolului, ne vedem azi ? " 

     Am aruncat telefonul pe pat pufnind pe nas dar totuși am zâmbit uitând de faptul ca nu mâncasem nimic azi .