harry

15

harry merge acasă. s-a săturat să o caute pe ziua de azi. stă prost cu nervii. se aruncă în pat și se uită la tavan.

cu siguranță nu este acasă la ea sau la părinții lui. știe că ea nu ar putea să le spună că el este o nereușită, în plus nici ea nu ar accepta înfrângerea.

poate a venit momentul să își întoarcă viața de data asta și să înceapă să asculte de altcineva nu doar de el. până la urmă nu toți oamenii îi vor răul, nu-i așa? callie nu i-l voia și nici părinții lui.

 adevărul este că nu o vei mai găsi și nici eu nu voi pleca de aici pentru că eu sunt în capul tău, fac parte din tine. nici cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă fată nu mă va înlătura de aici.

”posibil.” spune harry degajat.

nu te mai deranjează cu nimic prezența mea? întreabă john uimit de atitudinea lui.

”nu mă deranjează. m-am obișnuit. ești incredibil de neatent. știi prea bine că nu o să mă sâcâi toată viața. naivitatea asta, john, naivitatea asta.”

nu o să reziști mult. ești un laș. n-ai cum, n-ai cum.

”nu știu cât de mult te interesează, dar cred că cu starea în care mă aflu acum nu cred că o să mă apropii de cineva așa că, te am pe tine. noi doi, pe viață, așa este, așa va fi.” îl sperie. de fapt este un fel de psihologie inversă. îl poate speria cumva ca să termine să se mai gândească la principiile lui.

nu cred. nu este posibil. nu!

poate așa crede el. harry zâmbește și îi zice că mai vede. după se duce la pastile și ia una. știe că nu este timpul pentru ele, dar vrea să scape de john și de gura lui spurcată.

+ 

callie, în schimb este la hotel. se gândește la următorul pas. se gândește cum ar trebui și unde să o găsească harry. ea doar vrea să facă ceva diferit.

desigur că are și griji. se întreabă dacă harry își ia pastilele sau cum se descurcă. oricum este fericită că vede că îi pasă de ea și probabil își dorește să se facă bine.

callie decide că nu este bine să stea ascunsă într-un astfel de hotel și poate ieși să îl spioneze cumva pe harry.

se duce și își cumpără o perucă albatru. nu o să se uite nimeni ciudat la ea, toate fetele au culori trăznite în cap.

își mai ia și niște ochelari și începe să se plimbe pe lângă blocul lui harry și așteaptă.

dintr-o dată primește un mesaj.

*știu că nu ești departe și știu că te vei întoarce, nu-i așa? te rog, doar te rog, jur că te voi asculta. apropo a sunat mama ta îngrijorată că nu-i răspunzi. dacă pățești ceva? întoarce-te.*

harry a devenit îngrijorat. o cunoaște pe callie și știe că nu poate face față unui pericol și ce este mai rău este că ea știe asta, dar nu vrea să pară mai slabă în fața lui. și ce dacă apare un pericol? se poate descurca, poate să fugă.

*o să vorbesc cu mama mea.*

lui harry îi apare un zâmbet pe față. credea că nu îi va răspunde la mesaj. el crede că oricum se va întoarce la el chiar dacă nu o va căuta. dar o va căuta. vrea ca ea să aibă încredere deplină în el.

Nota autorului: OKAY DECI OMFG 100 DE VOTURI. Poate vi se pare puțin în comparație cu celelalte povești, dar mie mi se pare enorm. Cred că vor fi 20 -25 de părți OMG NU MI-AM REVENIT.

Deci, credeți că ar trebui să editez cartea și să scriu cu literă mare la început de propoziție și numele personajelor?

Să vă dau vestea cea MARE. O să mai fie o carte în afară de aceasta, o continuare. Nu mă pot decide dacă ar fi okay să mai fac încă două pentru că am mai multe idei și pot face din amândouă perspectivele -Callie și Harry-. Dar oricum eu doar v-am zis, o a doua oricum va fi pentru că nu pot să las personajele astea două baltă.