harry

3

harry de abia așteaptă să vină callie la el. s-a spălat pe dinți, și-a făcut duș și era mai vesel ca niciodată.

își face curat în cameră și se aruncă în pat cu telefonul în mână.

”știi bine că ea nu o să te placă?” îi spune partea rea dar el o evită. ”pot pune stăpânire pe corpul tău în cel mai bun moment din viața ta.” 

”vrei te rog să pleci din capul meu?!” întreabă iritat harry.

”fac parte din tine.” 

părinții lui se uită la harry triști. nu i-a observat când au intrat în camera lui. încearcă să arate cât de veseli pot dar nu merge pe harry.

mereu a fost deștept, avea note mari dar era și rău uneori.

”scumpule, noi plecăm.” îi spune mama lui.

”străduiește-te să nu o rănești, este o fată bună.” a adăugat tatăl lui și au ieșit din cameră.

harry nu voia să îi facă nimic, din contră, era foarte impresionat de curajul lui callie, dar ceea ce îl făcea cu adevărat uimit este îngrijorarea pe care i-o purta lui.

când vorbea cu părinții lui avea în voce ceva convigător și a acceptat-o. a ținut cursuri de psihologie pentru el, s-a sacrificat pentru el. harry știe că ea este conștientă că poate să moară din cauza lui, din cauza părții lui rele, dar el nu poate s-o controleze.

și el avea o viață și o iubită. el credea că îl iubește dar a crezut greșit. harry este frumos și puternic, cam orice fată și-ar dori să iasă cu el măcar o singură dată. a fost devastat când l-a lăsat atunci când a aflat că suferă de o boală. acum o urăște și îi este greu să vorbească despre ea.

aude cum cineva bate la ușă încet. harry se scoală într-un suflet din pat. se uită pe vizor și o vede pe callie. îi apare un zâmbet prostesc pe față și deschide ușa.

callie nu își ridică capul din pământ.

”bună.” rostește ea timid.

”bună.” se uită la părul ei lung și felul cum a legat o eșarfă pe post de bentiță. ”intră.”

se așează amândoi pe canapea la o distanță considerabilă și se uită unul la altul, harry scoate câteva sunete să îi atragă atenția dar ea rămâne nimișcată. el crede că nu va merge.

”eu voi fi...” începe callie și își înghite nodul din gât ” un fel de supraveghetoare. sper să ne înțelegem.”

harry se uită dezamăgit în jos, spera că va spune prietenă.

”da, iar eu voi fi .. victima ta? oricum, vino să te conduc în camera ta.”

intră amândoi într-o cameră care are ca temă culoarea roșu. callie atinge bibelourile. își ia bagajul și îl pune pe pat, despachetează.

”ce sunt cu atâtea jocuri?” întreabă harry.

”păi .. dacă nu te deranjează .. mă gândeam să ne jucăm ceva, te mai destinzi.”

harry se uită surprins la ea, nu se aștepta să fie așa de destinsă cu el, credea că pur și simplu îl va întreba chestii idioate ca și ceilalți psihologi, dar ea doar voia să se joace. harry procesează un pic până când să își dea seama că ea este doar un copil, are doar 16 ani.