harry

10

din moment ce callie nu face nimic în legătură cu harry decide să se mai destindă  și ea, dar îi este imposibil din mai multe puncte de vedere.

oare harry îi va accepta așa numita ofertă? este puțin probabil, jeff este prietenul lui, sau cel puțin așa credea ea, poate nu mai este.

își scoate laptop-ul din geantă și ia clișeica decizie de a se uita la un film de dragoste deși ei îi plac mai mult sf-urile.

+

harry analizează caietul dând paginile cu atenție ca nu cumva să rupă vreo pagină.

îi privește atent scrisul ordonat. chiar atât de mult îl poate urî pe jeff?

îl amuză unele planuri. de ce ar vrea să îi pună hârtie pe casă? este un clișeu, cu siguranță se uită mult la filme.

ceva îi atrage privirea... este mâzgălit cu roșu dar poate descifra scrisul negru de dedesubt.

dă-i mesaje de amenințare de pe un alt număr, este redus mintal și nu va face nimic cu asta.

harry o să facă asta, singur. cu callie îi va da cu pietre în geam. vrea să îi facă o surpriză.

din cauza oboselii, harry adoarme și se trezește din cauza unei senzații de greață.

se gândește imediat la john, dar nu poate fi el.

ce ai mai făcut? întreabă imediat o voce.

"de parcă nu ai știi."

mă jur, nu am văzut nimic, doar mă știi.

îl știe, dar nu atât de bine încât să poată recunoaște atunci când minte, dar acum, chiar îl crede. nu a mai simțit că cineva chiar îl urmărea.

"te cred. este ciudat."

trebuie să analizăm problema asta. ceea ce vreau să zic este că nu e tocmai corect ca tu să poți vedea ce aud eu și să vezi ce văd eu.

harry nu înțelege logia. de ce ar face un lucru așa important pentru el? asta este viața și cu bune și cu rele.

"nu văd de ce aș face asta, este un avantaj pentru mine și un dezavantaj pentru tine. pot să îți zic sah mat."

mai vedem noi.

harry nu înțelege logica. nu ar putea să controleze nimic din corpul lui în timp ce harry este la conducere. poate să o rănească pe callie, dar știe că nu ar face asta, nu-i așa?

+

dimineață o trezește pe callie și îi spune că s-a decis în privința farsei.

"stai, nu ești cumva john, nu-i așa?"

"da, sunt. m-ai prins, planul meu de a te duce într-o pădure ca să te omor a eșuat." harry începe să râdă și callie face la fel.

"stai" se oprește ea la un moment dat. "tu glumești, știu asta, adică nu știu, ești harry?"

"evident!"

"bine, așează-te pe pat. ce ai ales?" întreabă emoționată.

"îi dăm cu pietre în geam, va fi super."

"pe bune? atât? pietre în geam? este plictisitor nu îmi vine să cred că ai ales asta mai bine o ștergeam."

"bine, fă altceva ca să fii dusă la poliție, te rog."

"okay glumeam bine. pietrele să fie!"