harry

16

callie decide că nu mai poate sta mult departe de harry. poate și-a învățat lecția, sau poate nu, dar speră nu este a doua variantă.

când intră în apartament, a doua zi, vede că nu este nimeni așa că se duce în camera ei cu toate bagajele și le despachetează.

se face comodă cu telefonul în mână, dar harry nu mai apărea. nu a trecut peste orgoliu așa că nu l-a sunat.

când se face seară, callie aude cum ușa se deschide. și mai aude tocuri. nu se ridică din pat din cauza surprinderii.

"harry, te rog, liniștește-te." spune fata, iar harry dă cu pumnul într-o masă.

"vrei să mă lași în pace femeie!" strigă.

"te-a părăsit, recunoaște. este o lașă. s-a jucat cu tine și tu vrei să îmi zici că tu încă mai ții la ea? fii serios! poți să mă ai pe mine, toată."

nu pare a fi vocea lui kath. cine s-a mai amestecat de data asta? cine?

callie pentru un moment crede că este john, dar nu are cum. john până acum ar fi strâns-o de gât și de asemenea, știe prea bine că harry și-a luat pastilele.

"vrei te rog frumos să încetezi. dacă a venit un tâmpit după ea!?" urlă din nou la fată.

"ei bine, posibil lumea a scăpat de o pacoste. pot să simt că este o prefăcută și este mai mică decât tine! dacă te-o fii lăsat asta e viața! îți repete mă ai pe mine." callie aude cum a început să se miște și după aude gemete din partea ei.

și tot le aude.

și din partea lui harry.

și asta o doare.

"probabil că ai dreptate." spune harry liniștit. callie nu mai suporta nimic așa că a ieșit din cameră văzându-i îmbrățișați.

harry a fost uimit când a văzut-o. dar era prea târziu să îi dea explicații; ea deja a gonit pe ușă. neatenția a făcut-o să nu se asigure când a traversat strada, iar o mașină a trecut peste ea.

el a văzut-o cum stătea acolo și se zbătea, dar nu putea face nimic.

când s-a apropiat a văzut-o că plângea și că avea capul plin de sânge, la fel și membrele. sună disperat la ambulanță și așteaptă înjurând. callie a leșinat.

harry acum își dorește să se treazească, doar atât. fie că-l iartă sau nu.