PoeSie

Pentru că...

Melancolie plutește în jur,
Când știi că nu există munți de aur.

Când îți amintești că totul are un final...
Dar câteodată acel final...
E în mijlocul oceanului, ci nu la mal.

Nu suntem fericiți,
Pentru că lumea nu ne lasă să fim asa,
Iar lumea mea e si a ta,
Deci si noi facem parte din lume,
Deci si noi am întristat pe cineva.

Pentru că a fi tu este o acțiune interzisă,

Pentru că a arăta că ești mereu perfect e o regulă nescrisă,

Pentru că ceva e făcut odată cu altceva,
Pentru că una fără alta nu există,

Pentru că mulți nu apreciază soarele si de asta apare câte o eclipsă,

Pentru că toți îți spun să-ți deschizi inima într-o lumea în care inima trebuie să stea închisă,

Pentru că toți traiesc în basme si distrug speranța pentru o minte realistă,

Pentru că totul nu e fix deci nici viața ta nu are o direcție fixă,

Pentru că ai prea multe dureri că să poți să le pui pe toate doar intr-o singură listă...

Îți trebuie sute...
Si partea cea mai rea e ca marea parte sunt neștiute!
Iar tu trebuie să te obișnuiești...
Asa trebuie să trăiești...

Pentru că așa ți-o zic ei.
Pentru că ei sunt cei...
Care ți-au provocat durere si nu vor să și-o asume.
Să nu dea nimeni un nume...

Iar tu te conformezi...,
Stai si visezi...
Si nu comentezi.

Si lacrimi... îți curg...
Obrazul... îți ud...
Zâmbetul... îți distrug...
Ca totul... e crud...