PoeSie

Liniște

Nu voi lăsa pe crucea mea,
Să scrie ce-a fost p-altuia.
Am modul meu de-a exista.
Chiar dacă am fost rea,
Lumea va fi mai rea,
Când eu voi pleca din ea.

Moartea e mai grea,
Cănd știi că va dura,
Pentru totdeauna.

Ah, omule,
Măi, omule...

Oare ce durere adâncă,
Îți face sufletul de stâncă?
Te mistuie, că focul,
Te urmărește în tot locul.

Chiar de mă las pradă iar,
Nu voi rămâne de partea lor,
Ma ține în viață gândul că,
Nu-i un moment bun ca să mor.

Draga mea artă, tu ai venit
Ca să-l mângâi pe cel rănit.
Dragule chin, nu te am de azi de ieri.
Nu ai motive sa nu mai speri.
De ce să nu primești ceea ce ceri?

Mergând schiopătând,
Adormind flămând,
Visând plângând,
Sperând văzând,
O viață de trăit în față.

Si fără folos m-agață,
De o eternitate trăită-n greață,
Căci eu si întregul meu destin,
Trăim ca să ne ocolim.

Credincioșii,
Mor ca păcătoșii.

Dintre aceste fapte,
Multe sunt păcate.
Iar dintre toate,
Focul arde ce se poate.

Aveam și momente bune,
Dar nu și cui le spune.
Și aceste clipe frumoase,
Si inimă frântă ce-mi bate-n piept,
Mă fac să te aștept...

Nu-i simplu, nici ușor,
Să fi un muritor,
Care pierde nopți visând,
Că într-o lume de iad si flame,
Se va trezi numai având
Inima ta în palme.

Ne paște primejdia
Ca nu ne învățăm lecția.
Nu avem călăuză pe aceste cărări,
Nu avem răspunsuri la întrebări.

Ne e teamă se ne schimbăm,
Nu putem sa ne apărăm.

Nu avem desene,
Ci doar un tablou comun,
Toți l-am copiat pe cel mai bun.

Poți să vezi,
Că nu sunt eu.
Sau tot mai crezi,
Ca asa am fost mereu?

Nu-mi vorbi, cunoaște-te!
Suntem toți corpuri fără capete.

Ne ținem tari,
Deci nu te teme.
Avem deja probleme
Mult mai mari.

Ma sufoc, nu mai am loc.
Dacă plec, nu ma mai întorc.

E întuneric,
Iar io-s magnetic,
Atrag numai dezastre.
Sunt suma greselilor voastre!

Nu mă opri,
Tu nu mă știi.
E frig, nu mă pot încălzi.

Întreaga noastră bunătate,
Atârnă de un fir de ață.
Cine și-ar da viața,
Ca tu să rămâi în viață?

Oamenii ce se sacrifică,
Sunt chiar niște eroi.
Dar ce sa sacrifici pe un gunoi?

A fost răsplătită o minte fără conștiință?
Amarul face din om, o cu totul altă ființă.