PoeSie

Nu Mă Lăsa

Aș vrea să-ți spun că te iubesc,
Mai mult decât este normal,
Că te-aș iubi până la final.

Un dulce; ,,Te iubesc".
Care să-ți topească sufletul,
Să-ți usuce lacrimile,
Să-ți aline durerile.

Vreau să-ți cad la picioare,
Să te venerez.
Lasă-mă să te eliberez!

Ai aprins focul acesta în mine,
Acum nu mă lăsa să-l sting,
Nu mă lăsa să-mi fie frig.

Nu te-aș putea uita nici dacă aș vrea,
Inima mea nu m-ar lăsa.

Dacă e să plâng, lasă-mă să plâng pe umerii tăi,
În lumea asta plină de oameni răi.

Nu mă lăsa!
Te rog, nu mă lăsa!
Dacă nu mă ții tu la suprafață,
Eu mă voi scufunda.
În apa aceasta eu nu știu să înot,
Iar inima mea prea grea,
Mă va trage ca un năvod...

O apă rece și adâncă,
Opusul a tot ce am cunoscut,
Am vrut să uit această frică,
Dar o iau mereu de la început.

Să mă ajute tatăl ceresc,
Că de ani de zile nu mai trăiesc.
Sufletul mi s-a înecat,
În lacrimi făcute lac.

Orice cuvinte dulci auzite
Mi se pare că sunt ultimele,
Camerele astea sunt pustiite,
Mai e doar ecoul vocii tale.

,,S-a terminat",
Suna asa cumplit.
Cât erai aici am uitat
Ca, nu putem trăi la infinit.

As vrea sa fiu tot ce vad ochii tai
Si cand dor prea tare sa mă plângi.
Am fost o bestie de tristețe si regrete,
Dar ai reușit sa ma înfrângi.

Îmi pare rău ca nu am fost atentă,
Cand ar fi trebuit sa te ascult.
Si ma simt prost cand ma gândesc
Ca, ai fi meritat mai mult,
Ca poate n-a fost suficient cat te-am iubit
Ca poate in astea mii de nopți ti-a fost frig si eu nu te-am învelit.

Stiu ca nu ți-ai dorit perfecțiune,
Ci doar sinceritate,
Sa nu fac promisiuni,
Daca stiu ca nu ma voi tine de toate.

Cum poti sa strângi
Atâția munți într-un singur piept?!
Câte inimi poti sa frângi,
Fara sa crezi ca e nedrept?!

Stralucirea nu se va estompa niciodată,
Iar eu încă n-am găsit pe cineva mai bun ca tine,
Dar drept să-ți spun, nici n-am cautat.
Tabloul asta e palid si derutat
Si ființa mea începe sa se clatine.

De atâta timp am doar golul fericirii.
Sunt o floare care a crescut fara soare.
Locurile astea sunt lipsite de culoare,
Există doar sufletul meu, care se metamorfozează si creează.

Din mâna mea ies stele,
Si din suflarea mea le dau lumină.
Sunt jocuri derutante si rele,
În care repausul aduce disciplină.

Am crezut ca te-am găsit,
Dar nu erai tu, ci doar caricaturi.
Marea asta s-a liniștit,
Doar dupa ce m-am înecat în valuri.

Ce frumoasa e muzica,
Cand este pentru tine,
Vai, cat te-aș fredona,
Nimic nu m-ar reține.