Eu sunt precum păcătoșii divini,
Eu sunt unul dintre cei puțini,
Eu sunt floarea neagră cu spini,
Dar și așa-nconjurată de lumini.
Eu sunt mâna care mângâie,
Eu sunt lama care taie,
Eu sunt mintea cea bălaie,
Dar văzută ca praful de pe măturoaie,
Ziua mea e o zi sfântă,
Ziua mea de bucurie dansează si cântă,
Ziua mea si alte zile se i-au la trântă,
Și doar ziua mea nu-i frântă.
Ziua mea o au si alții,
Ziua mea serbează împărații,
Ziua mea mi-au dat-o sfinții,
Ca să-mi văd frații, surorile, părinții.
Un ochi de-al meu vede pace,
Un ochi de-al meu vede război,
Un ochi de-al meu vede cum tace,
Gura veche în fața gurii noi.
Un ochi de-al meu plânge șiroaie,
Un ochi de-al meu râde bolnav,
Ochiul meu se închide după atâta ploaie,
Iar celalant tot arde, dar firav.
Ce-i al meu, e al meu mereu,
Ce-i al meu, e avut greu,
Ce-i al meu, e si a lui Dumnezeu,
Si arată cine-s eu!
Ce-i al meu la mine ține,
Ce-i al meu sunt râuri si curg line,
Ce-i al meu cântă cu mine,
Și la rău, dar si la bine.
CITEȘTI
PoeSie
Poetry2021-2024 ,,Lacrimile pot fi atât de grele uneori, Îmi înghețată pe fața rece. Viața asta e secată de culori Și patima asta n-ar vrea sa plece. Plâng peste florile ofilite, Asta-i apă din amar. Durerile astea sunt cumplite Si alți boboci nu mai răsa...
