Când socot cât am pierdut,
Îmi vine să distrug ce a rămas,
Te-am ținut, dar n-am putut,
Să las orele să se scurgă pe ceas.
Îmi duc traiul printre ruine,
Cele pe care le-am făcut.
Și-mi e teribil de rușine,
Să ies din praful ce-a crescut.
Buzele-mi sunt deserturi,
Au uitat gustul de oază.
S-au crăpat în uscături,
Și se-ntind cu atâta groază.
A secat apa dulce a Nilului,
Până la ultimele picături.
M-au lăsat pradă ostilului,
Plin de sumbre aventuri.
Mie nu-mi place aventura,
Și mi-e frică de întuneric!
Dar am întrecut măsura
Și-i pedeapsa de nemeric.
CITEȘTI
PoeSie
Poesía2021-2024 ,,Lacrimile pot fi atât de grele uneori, Îmi înghețată pe fața rece. Viața asta e secată de culori Și patima asta n-ar vrea sa plece. Plâng peste florile ofilite, Asta-i apă din amar. Durerile astea sunt cumplite Si alți boboci nu mai răsa...
