Speranță

12 3 0
                                    

În lumea asta atât de mică,
Ne întâlnim noi mai mereu.
Nu am continuat din frică,
Pentru că așa sunt eu...

Mi-ai lipsit enorm de tare!
Și mă durea să-mi amintesc,
Ca te-am lăsat cu ochii-n soare
Știind cât te dezamăgesc.

Mi-am ținut vie speranța,
Dar pe atât cât am putut...
Ma rog să nu se rupă ața,
De care mă tin de la-nceput.

Tânjesc după un locșor ferit,
Unde pot sa fiu cum vreau.
Leii ăștia m-au încolțit,
În cușcă sumbră în care stau.

Aștept să fug cât mai departe,
Să rătăcesc undeva cu tine,
Să ne ne alintăm în șoapte,
Zburând ceruri-nalte și senine.

PoeSie Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum