PoeSie

Viața ne-a învătat să fim optimiști!

Cele mai amare lacrimi se usucă după ce îti dai seama ca e normal sa simți durere .
La fel de normal ca extazul ce-l simt când mă săruti, de parcă m-ai trimite spre stele.

Nu avem un loc al nostru, dar avem drumul deschis .
Lăsăm toată viața noastră din urmă pentru un veac in paradis !

Primavara se sfârșește,
Vara începe
Și apoi se sfârșește si ea.
Dar nici o problemă,
Noi ne vom bucura
De toamna si iarna ce va urma.
Te las sa dai titlu la povestea mea,
La povestea mea cu tine.
Nu mi-e teamă de viitor, stiu ca si atunci ne va fi bine !

Am știut ca niște psihologi cum sa ne aruncăm dramele trecutului la gunoi .
Ca sa ne bucurăm de noaptea asta ca si cum ar fi ultima in care putem să fim noi.

Chiar dacă avem doar nuanțe de gri,
Si pe astea le putem folosi .
Chiar dacă am stat ani nu doar o zi,
Am făcut-o mai bine decât mulți alți.

Mințile oamenilor sunt de nisip.
Dar ale noastre s-au făcut sticlă in timp.
Chiar dacă a trebuit să fim arși de vii.
Asa am ajuns noi la adulți din copii.

Am vrut amândoi să distrugem, când am simțit că ne ajunge.
Si am realizat, prea târziu, ca sângele nu se spală cu sânge.
Dar nu-i nimic, ca ne-am înțeles și iertat reciproc.
Fiind amândoi inimi distruse si sufletele fără noroc.

Știm amândoi,
Ca viața e grea,
Ca lumea e rea
Si ca poate si noi suntem așa.
Dar sigur vom schimba,
Măcar ceva,
Ca sa fie mai bună când vom pleca.

Mulți au încercat să ne fie egali, dar ei nu sunt la fel.
Noi am plătit cu durere si lacrimi ca sa fim la alt nivel.
Viața ta nu mai are sens dacă n-o dedici pentru binele suprem.
Si dacă trangem tare si nu renunțăm e posibil să-l avem .

Si chiar dacă putem să-o dăm în bară o putem lua de la-nceput.
O sa muncim de două ori mai mult ca sa avea ce am avut.
Tu esti aici, eu sunt aici, noi doi împreună.
La câte am tras e garantat c-o să ne meargă strună.

Am trecut prin toate,
Si chiar si de departe,
Ei ne văd perfect.
Nu voi merge in rai,
Asta e clar.
Dar eu simt ca am trăit corect.

Oferim tot celor care merită,
Asta ne e natura.
Cui nu-i convine nu are decât,
Sa ne sugă pu/a.

Oamenii vin,
Oamenii pleacă,
Dar noi nu suntem oameni că venim de pe planete îndepărtate.
Vom reuși,
Orice ar fi,
Sa ne iubim până la sfârșit de eternitate.

Aveam prezentul aici, viitorul in față si de trecut am uitat.
Dacă vreau să-mi traiesc viața cu tine trebuie să nu-mi pese de ce s-a-ntâmplat.

Si iată-ne acum,
În continuare pe drum .
Dar o face din plăcere .
Nu putem să stăm pe loc,
Până e sigur,
Ca am trecut de durere.

Te uiți la mine,
Mă ții de mână,
Si îmi zâmbești încrezător.
Chiar dacă e ciudat,
Parcă tot ce a fost între noi,
Nu-i nimic întâmplător.