E tot mai greu,
Sa fiu indiferent la tot ce se întâmplă în jurul meu.
Cercurile în care vreau eu sa ma învârt aparțin oamenilor cu tupeu,
Și am realizat, prea târziu, că printre ei nu sunt eu.
Tot ce vreau eu sa fac, poate fi făcute de un om absolut incredibil.
Oare eu pot sa fiu unul ?
Vocile din capul mea imi spun ca e posibil...
Am ajuns la concluzia ca sunt o fire mai complicată,
Care nu se poate integra niciodată.
Trebuie sa recunosc ca am o stare nasoală,
Ca cei care îi credeam prieteni m-au cam închis pe din afară.
Mă mai doare,
Și încă tare,
Că tu nu mă vezi așa cum aș vrea eu să fiu văzută,
Chiar dacă știu ca ții la mine, tu n-ai cum să ții la mine, cum aș vrea eu sa fiu ținută.
Așteptam moment în care sa fim numai noi,
Într-o camera goală, cu doua cești de cafea,
Eu sorb din ceașca ta,
Iar tu din inima mea.
Pana la ultima...
Picătură...
Parca as fi vrut să-ți zic doar ție
Tot ce doar mintea mea obișnuia să știe
Când speram ca într-adevăr se poate
Flăcări grozave m-au cuprins
Acum ard toate ca un cărbune stins
CITEȘTI
PoeSie
Poesia2021-2024 ,,Lacrimile pot fi atât de grele uneori, Îmi înghețată pe fața rece. Viața asta e secată de culori Și patima asta n-ar vrea sa plece. Plâng peste florile ofilite, Asta-i apă din amar. Durerile astea sunt cumplite Si alți boboci nu mai răsa...
