Ti-am făcut coroană albă,
Cu raze mari, pupici de soare,
Pentru gât, o mică salbă,
De dorul tău, mică cicoare.
Pe un câmp, între verdeață,
M-am așezat pe covoraș.
Tu în suflet, zâmbet pe față,
Și în urechi, un cănăraș.
Am așteptat într-o răbdare,
Să vii cu pașii-ți mititei,
Dar chipul tău, nu mai apare,
Tu te ferești de ochii mei.
Tu zâmbești spre grădinar,
În compost te-a alintat,
Iar eu, mă ofilesc amar.
Am rămas un neplantat.
Si dacă e să fii a lui,
Oh, dulce, frumoasă floare,
Mă las în taina vântului,
Și mă voi risipi în zare.
CITEȘTI
PoeSie
Poetry2021-2024 ,,Lacrimile pot fi atât de grele uneori, Îmi înghețată pe fața rece. Viața asta e secată de culori Și patima asta n-ar vrea sa plece. Plâng peste florile ofilite, Asta-i apă din amar. Durerile astea sunt cumplite Si alți boboci nu mai răsa...
