Suflete pereche

Începutul

Evelyn Johnson

Este o dimineață liniștită și senină când mama vine să mă trezească și să îmi spună că expresul de la Hogwarts pleacă într-o oră și jumătate.

Are un zâmbet larg și pe față i se poate citi încântarea. Mă ridic brusc din pat și mă duc să mă schimb.

Cobor la masă, unde elfa noastră Weny se plimbă agitată și trebăluiește agitată cu niște linguri și furculițe. Mă așez la masă, dar nu prea pot să mănânc mai nimic, fiind prea entuziasmată.

Când termină și ai mei de mâncat, hotărâm că a venit timpul să plecăm. Ne aparetăm așadar în gara mageamiilor și atragem privirile curioase ale oamenilor grăbiți.

-Propun să facem pași, lumea se uită ciudat la noi, spuse tata.

Încuviințez și fără să mai scot o vorbă, îmi îndrept căruciorul înspre zidul dintre peroanele 9 și 10 și încep să alerg spre el.

Câteva secunde mai târziu, mă aflu pe peronul 9 și trei sferturi, cu ambii mei părinți în spatele meu.

Încep să mă uit după Draco și îl zăresc la doar câțiva metri mai încolo, purtând o conversație aprinsă cu tatăl său, Lucius.

Hotărâtă să îl salvez de sfaturile pline de strictețe ale domnului Malfoy, încep să alerg înspre el și când mă zărește, un zâmbet îi înseninează fața.

-Bună Draco! îl salut, îmbrățișându-l.

-Hei, ți-am lipsit așa mult? Mă tachinează, ciufulindu-mi părul.

-Bună draga mea! spuse Narcissa Malfoy ignorându-și fiul, și mă trage în brațele ei, aproape sufocându-mă.

Ajung și părinții mei, și încep să discute cu Lucius și Narcissa Malfoy despre politică și alte lucruri plictisitoare.

Familia Johnson și familia Malfoy sunt unele dintre cele mai pure familii de vrăjitori din toată Anglia. Părinții noștri se știu de când erau copii, și astfel am devenit prieteni de familie. Mergem aproape în fiecare weekend la conacul familiei Malfoy, dar eu nu pierd nicio ocazie să îi duc dorul lui Draco.

-Ești entuziasmată că începem un nou an de Școală Eve? mă întreabă blondul, strecurându-și o mână după umerii mei.

-Știi că da.

Draco nu își poate abține un rânjet.

Lucius vine spre noi cu pași grăbiți.

-Ați face bine să vă grăbiți dacă nu vreți să pierdeți trenul. Aveți grijă unul de celălalt.

Ne luăm rămas bun și urcăm în tren, intrând în cel mai apropiat compartiment. Draco se așează pe canapeaua din fața mea cu un oftat lung.

Începem să povestim despre fel și fel de lucruri, până când ușa compartimentului se deschide brusc și își face apariția cel mai bun prieten al lui Draco, Bryan.

-Pot să stau si eu cu voi? întreabă băiatul, iar Draco încuviințează rapid.

-Da ce e cu tine, huh? 

-Potter.

Îmi ridic privirea din Profetul Vrăjitorilor și mi-o fixez pe Draco, a cărui stare s-a schimbat complet. Îl urăște pe Harry Potter.

-Ce a făcut? întreb, sceptică.

-Am trecut pe lângă compartimentul lui. Vorbea cu Granger și cu Weasley....ziceau ceva de...tine.

Bryan îmi aruncă o privire neutră.

-Și ce zicea Potter despre ea? Draco își caută baghetă în ghiozdan, tot mai încordat.

Doamna cu căruciorul cu dulciuri bate în geam, întrebându-ne dacă vrem ceva de mâncare. Mă foiesc nervoasă pe locul meu și așteptăm să plece ca să ne putem relua discuția.

-Ce zicea? reluă Draco conversația, imediat ce doamna cu căruciorul dispare pe culoar.

-Nu am înțeles, spune Bryan. Doar i-am auzit numele. Atâta tot.

-Dar, adăugă el imediat, cum m-a văzut sângegros aia, a început să le arunce priviri speriate lui Weasley și lui Potter.

O liniște ca de mormânt se lasă peste noi și îmi sprijin capul de geamul rece, adormind.

Draco Malfoy

-Cum mai merge între voi? Întrebarea lui Bryan mă scoate dintre gândurile mele, făcându-mă să îl privesc.

-Cum adică? îl întreb, iritat.

-Adică...sunteți doar prieteni nu? rânjește, clătinând din cap.

-Chiar dacă aș vrea să fim mai mult de atât, nu cred că ar putea fi ceva între noi.

-De ce nu? Insistă el, lovindu-mă în umăr.

Oftez.

-Familiile noastre nu ar permite așa ceva. Deja ne-au găsit amândurora ,,sufletele pereche''.

-Deci pot să-

-Nu! izbucnesc. Nu, nu poți.

-Ești gelos? mă tachinează.

-Da sunt, bine? E cea mai bună prietenă a mea. Nimeni nu se atinge de ea.

Evelyn Johnson

Mă trezesc brusc și îmi ia câteva secunde să îmi dau seama unde sunt. Am un sacou negru pus pe umeri și mirosul lui Draco îmi invadează nările.

-Unde e Draco? îl întreb pe Bryan, ridicându-mă în capul oaselor.

-S-a dus până la baie, răspunse indiferent. Deși, fie vorba între noi, nu cred că e la baie.

-Ce vrei să spui? întreb confuză, privindu-l cu curiozitate.

-Ai văzut ce a scris Rita Skeeter? îmi ignoră întrebarea, ascuns după ziar.

-Nu. Când ajungem la Hogwarts? 

-Nu cred că mai avem mult.

Mă uit pe fereastră. Trecem printr-o pădure deasă de pini bătrâni. Ușa compartimentului se deschide și Draco intră, cu mânecile suflecate și un strat subțire de sudoare pe frunte. Ce naiba a făcut?

Zâmbește când ochii lui gri îi întâlnesc pe ai mei.

-Mersi pentru sacou, îi mulțumesc, roșind până în vârful urechilor.

-Păstrează-l până ajungem la Hogwarts. Am auzit că o să fie frig.

-Unde ai fost? întreb, fără să îmi pot abține curiozitatea.

-Am ieșit să iau o gură de aer. Nu te îngrijora.

-Oh, în regulă.

-Cred că ar trebui să te schimbi. Nu mai avem mult până la Hogwarts.

Ajungem în gara de la Hogwarts, aerul rece al nopții lovindu-mă direct în față. Încep să tremur ușor, iar Draco mă ajută să urc în trăsură.

-Cum credeți că o să fie anul ăsta? ne întreabă Bryan.

-Sper să-

-De ce trebuie să fim mereu în același loc cu ăștia? Draco și Bryan își dau ochii peste cap la unison.

Chiar în trăsura din spatele nostru sunt nimeni alții decât Potter, Granger și Weasley.

-Ignorați-i, nu merită atenția voastră, șoptesc parcă fiindu-mi teamă să nu ne audă. 

Restul drumului până la Hogwarts este liniștit, doar murmurul Pădurii Interzise auzindu-se din când în când.