~Your Voice~

18

Am ajuns acasă. Pe jos erau împrăștiate poze. Am aruncat tot ce aveam în mână pe jos și m-am trântit lângă ele.

"Ce dracu' sunt astea?" spun pentru mine. Daniel îmi înșfacă pozele ce le aveam în mână și se uită îngrozit la ele.

"Spune-mi că asta nu e Dara" spune. Îmi pun mâinile în cap și mă întind pe jos.

"Cine ar face asta? Clara ce se întâmplă?"

Oftez. Mă ridic și mă așez în fund pe canapea, cu mâinile în sân.

"Jungkook..." șoptesc.

"Cine naibii mai e și ăla?"

Un idiot. Un disperat ce nu se lasă niciodată bătut. Un pervers. Un nebun. M-am săturat de el până peste cap. Și de ce Dara? Îi place să mă rănească prin a răni persoanele dragi mie? Asta a umplut paharul.

Mi-am luat lucrurile și am ieșit afară pe ușă, fără a-i da o explicație lui Daniel. Nu am timp de așa ceva acum.

"Iți împrumut mașina" spun.

"Vin cu tine"

"Nu. Rămâi aici!"

"Este mașina mea, fac ce vreau cu ea" îmi ia cheile din mână și iese afară din casă. Am oftat și l-am urmat. Ce aveam altceva de făcut?

După toate ce mi s-au întâmplat cu Haechul și Sunhae se găsește și deșteptul ăsta să mă calce în picioare ca pe o furnică. Jur pe orice că dacă Dara pățește ceva îi zbor creierii.

Ce vrei de la mine nebunule?

Este obsedat de mine. De câte ori să-l mai refuz ca să înțeleagă că nu are șanse cu mine. Să-și scoată gândul ăla idiot din cap.

Mâinile îmi tremurau într-un hal. Aveam un sentiment nasol ce mă rodea pe interior.

*****

Am ajuns la locul scris pe spatele unei poze.O casă abandonată, la marginea orașului. Nimic neobișnuit. O groază de câini lătrau și urlau, pielea mi se făcea de găină. M-am cuibărit în spatele lui Daniel, dinții îmi dârdâiau și mâinile îmi transpirau. Curajul meu a dispărut ca și cum nici nu a existat.

"Unde dracu ne-a pus să venim?" șoptesc. Daniel mi-a luat mâna în a lui și am înaintat. Porțile mari din fier ruginit s-au deschis încet, cu un scârțâit lung după ele. Am intrat lent, atât de lent încât simțeam aspreala pământului prin adidași.

"Cine-i Jungkook ăsta, Clara? Ești sigură că nu-i vreun dement?"

Am stat un moment și m-am gândit. Da, este un dement. Dar n-am ce face, nu pot scăpa de el trebuie să-l înfrunt.

Am înaintat spre ușa, am vrut să bat dar s-a deschis înainte de a o face. Ce fantome-s în casa asta...?

Am intrat înăuntru, totul era întunecat și mirosea a gaz. M-am uitat în jur și nimeni nu era prin preajmă. Am apucat brațul lui Daniel și am înaintat ușor spre una din camere. Am intrat înauntru și era gol. Asta e o glumă?

Îmi scot telefonul și îl apelez pe Jungkook fără să mă gândesc de două ori. Spre surprinderea mea mi-a răspuns.

"Unde ești idiotule?!" țip la telefon.

"Ușor prințeso, sunt chiar aici" spune. Mă încrunt și mă uit din nou în jur. Unde aici? Nu era nicăieri.

"Faci glume sau ceva?"