~Your Voice~

11

Dimineața mea a început prost. Eram speriată și confuză. M-a sunat Dara și mi-a spus niște lucruri oribile.

Jungkook a obligat-o să îi spună unde sunt. I-a amenințat familia cu viața. Nu știam că este așa de periculos, dar este fiul lui Chan-Woo. Picioarele îmi tremurau și capul mă durea.

Din frică pentru Dara am lăsat-o să îi spună. Pâna la urmă pe mine mă vrea, pe mine o să mă primească. Nu mă pot ascunde la nesfârșit, trebuie să pun capăt.

"Clara, te simți bine?" mă întreabă una din angajate, Sunhae. Dau din cap.

"Da, doar am niște probleme personale de rezolvat". A zâmbit tristă și a continuat să-și facă treaba.

Trebuie să rezolv imediat problema asta. Simt că ar trebui să-l sun pe Jungkook, să îi spun vreo două ăluia. Dar îmi este frică. A naibi...

Ce fac? Nu știu ce să fac. Nu pot da ochii cu el, nu pot pur și simplu. Dacă îl voi vedea jur că voi încerca să-l împing în fața primei mașini pe care o văd.

Am nevoie de niște pastile de cap, un duș cald și un somn bun. Dar acum sunt la muncă, n-am ce face. Trebuie să mă detașez de problemele astea, nu o pot da în bară când abia am început.

"Clara, Sunhae mi-a spus că nu prea te simți bine și că pari obosită. Cadou de bun venit îți dau o zi liberă azi, din partea lui Sunhae. S-a oferit să lucreze în locul tău" îmi spune domnul Jung. Casc ochii și mă ridic de jos.

"Nu, nu pot să plec. Sunhae ai alte treburi mai bune de făcut, sunt bine crede-mă"

"Nu ești bine. Ești palidă, obosită, ai cearcăne. Mă tem pentru sănătatea ta. Acceptă și gata" zâmbește. Am oftat și am luat-o în brațe.

"Ești minunată. Mulțumesc, îți rămân datoare" îi dau o îmbrățișare. Mă pregătesc să plec. Acum pot să mă gândesc la toate lucrurile astea. Trebuie să le pun cap la cap.

În timp ce încercam să deschid ușa apartamentului, telefonul mi-a sunat. Era un număr privat. Am ezitat puțin dar până la urma urmei am răspuns.

Nu se auzea nimic, doar cineva respirând foarte puternic. M-am panicat și am închis. Când am intrat în casă Haechul mi-a observat chipul, dar nu îi pot spune nimic legat de asta încă. Pare prea stresat și nu vreau să-l stresez și eu mai tare.

"Ce cauți aici la ora asta?" mă întreabă.

"M-am simțit foarte rău, nimic mai mult" i-am spus. A dat din cap și m-a lăsat singură. Mă mir că nu a devenit suspicios. Am mers în camera mea și primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l sun pe Jungkook, să îi spun să mă lase în pace.

M-am uitat la numărul lui și am ezitat puțin. Nu pot să o fac, mai mult mă bag în belele. Am aruncat telefonul undeva pe pat și mi-am pus mâinile în cap. Ce ar trebui să fac? Sunt pierdută în gânduri.

Să nu bag în seamă? Să-mi schimb numele și să mă mut în Canada? Să mă ascund în beci? Nu știu... . Momentam voi lăsa lucrurile așa, vedem ce se întâmplă.

Am mers să fac un duș. Azi voi sta, nu voi face nimic. Capul îmi bubuie. Îmi fac griji pentru absolut orice. Jungkook e pe urmele mele și mi-a răpit cea mai bună prietenă, iar eu nu fac nimic în privința asta. Este numai vina mea. Dacă acceptam să mă căsătoresc cu el nu mai eram aici acum.

Am terminat repejor dușul, și când mi-am controlat telefonul am văzut încă un apel de la numărul ăla necunoscut. Mi-am ridicat o sprânceană și am sunat. Nu știu ce vrea și-mi pune mii de semne de întrebare.

"Alo?" spun după ce răspunde. Din nou, se auzea doar respirația puternică a cuiva. Mi-am dat ochii peste cap.

"Ai de gând să spui ceva sau..." mă așez pe pat.

"Uite fii atent,...sau atentă. Orice ai fi tu, dacă nu răspunzi îți blochez numărul" spun sătulă. Imediat ce am spus asta a închis apelul. Am căscat ochii mari. Ce dubios.

M-am schimbat de haine și am mers în bucătărie, unde știam că este Haechul.

"Iubi..." voiam să spun dar nu era acolo. Am ridicat din umeri și m-am uitat prin casă, nici urmă de el. A plecat undeva fără să mă anunțe? În general nu face așa...

Nu știu ce are în ultima perioadă, dar pot jura că nu este în apele lui. Pleacă de acasă fără să anunțe, e agitat mereu mai ales în preajma mea, de parcă aș avea mereu o bombă cu mine.

Mi-am făcut un ceai și am luat o pungă de chipsuri din dulap și l-am sunat pe Haechul.

"Să nu care cumva să răspunzi!" spun nervoasă atunci când îmi dă căsuța vocală. Am început să tremur, fix de asta aveam nevoie acum. Am respirat adânc, trebuie să mă calmez. Oriunde ai fi Haechul, sunt foarte supărată pe tine.

Mi-am făcut un ceai pentru a mă liniști.