~Your Voice~

2

*Perspectivă Clara*

Am ajuns la scurt timp acasă. Eram obosită iar picioarele îmi pulsau de durere.

"Oare de ce mi-am luat pantofi cu toc?" mă găndesc.

Merg în bucătărie pentru a bea un pahar cu apă. M-am revigorat. Voiam să merg și să trag un lung pui de somn, dar nu prea aș avea cum. Știam că Haechul va ajunge în curând acasă și trebuie să gătesc cina.

M-am strâmbat și am urcat la etaj pentru a mă schimba. Mi-am desfăcut bluza dând-o jos de pe mine, rămânând doar în sutien.

Am deschis ușa camerei încet, aruncând bluza pe pat. Am deschis dulapul și am căutat ceva în care aș putea să mă schimb.

"Dar ce prezență" aud o voce din spate. Tresar și ma întorc imediat, simțind bătăile inimii în gât. Atunci când l-am văzut pe Haechul stând rezemat de tocul ușii m-am mai liniștit.

"Ești de-a dreptul nebun!" mă răstesc la el. Era să-mi iasă inima din piept.

"Iar tu de-a dreptul superbă" spune și vine spre mine, sărutându-mi gâtul. Am zâmbit apoi m-am întors cu fața spre el, atingându-i fiecare părticică a feței.

I-am zâmbit apoi l-am dat la o parte pentru a mă putea schimba. M-a privit pătrunzător iar eu doar am râs.

M-am aplecat peste el și l-am sărutat încet pe buze, coborând încet pe gât, apoi pe piept, continuând cu săruturile până la buric. M-am oprit brusc, ridicându-mă.

"Merg să fac mâncare" îi șoptesc la ureche, plecând imediat din cameră.

"CLARA!" îl aud țipând frustrat. M-a făcut să râd cu poftă fugind repede în bucătărie.

Aveam o plăcere imensă în a-l enerva, dar în sensul de joacă. Nu vreau să-l enervez in modul ăla serios, ar fi un coșmar. Are și el defectele lui, ca orice om. Unul din ele este furia lui. Atunci când se enervează foarte tare te poate omorî doar cu privirea. E de groază.

"Ce crezi că faci?" îi aud vocea. Îmi întorc privirea, zâmbind ca o idioată.

"Nimic. Uite vreau să pregătesc niște mâncare. Fac ceva greșit?" mă prefac că nu știu despre ce vorbește.

"Fata asta..." spune și vine cu viteză spre mine, ridicându-mă cu fundul pe blatul mesei. A început să-mi mângaie tot corpul cu mâinile sale mari în timp ce eu încercam să mă eliberez.

"Haechul, am mâncarea pe foc" încerc să spun. Se uită la mine apoi oftează dându-și ochii peste cap. M-a eliberat din strânsoare, lăsându-mă să-mi continui treaba.

"Să știi că n-ai scăpat" îmi spune, plecând din bucătărie.

"Nici nu voiam" spun încet, chicotind.

"Te-am auzit!" țipă din sufragerie, urmând un râs scurt. Am zâmbit.

****

"Clara, alarma. Clara!" mă zguduie Haechul. Tresar și mă ridic imediat în fund.

"Cutremur? Incendiu? De ce m-ai trezit?" spun prostii încercând să revin cu picioarele pe pământ. A râs de mine, apoi mi-a dat telefonul de pe masă.