~Your Voice~

10

 

PESTE UN AN

         Mă aflam cu Haechul în camera de zi, el se uita la TV iar eu încercam să-mi găsesc un loc de muncă.

Totul a început să meargă prost de când Haechul a fost concediat de la muncă, iar tata mi-a luat toți banii de pe card. Nu ne mai descurcăm, suntem extenuați. Haechul în momentul de față lucrează la o pizzerie unde câștigă binișor. Eu momentan nu am loc de muncă, dar încerc să-mi găsesc.

Am dat 6 interviuri la tot felul de locuri de muncă și la niciunul nu am fost acceptată. Avem ghinion din toamnă până în prezent. Acum este vară, și sincer m-am săturat de tot.

Tata mi-a închis contul bancar, deoarece suspectează ceva în legătură cu plecarea mea din ce mi-a zis Dara.

Nici cu Dara nu prea mai vorbesc, s-a distanțat de mine. Mă doare, mă doare să știu că toți m-au uitat, dar trebuie să trec peste, nu-mi pot bate capul și cu asta.

Iar Oli, din ce am auzit, se simte rău în ultimele luni. Îmi este teamă, foarte teamă. Parcă totul a luat o întorsătură ciudată. Chiar și Haechul, sau doar mi se pare...

Am trântit laptopul de canapea și mi-am pus mâinile în cap. Sunt prea stresată.

"Clara, bebe, calmează-te. Vei găsi ceva" m-a luat Haechul în brațe. Am oftat.

"Uf...trebuie să plec să fac niște cumpărăruri nu mai avem nimic în frigider" am zis leneșă. L-am sărutat scurt și am ieșit ca o vijelie din casă.

Sunt stresată, tristă și sătulă. Am intrat în supermarket și am făcut cumpărăturile la foc automat. Aveam puțini bani în buzunar și am cumpărat foarte puține.

Cât stăteam la casa de marcat ochii mi-au fugit la unul din afișurile de pe perete. "Căutăm casieriță". Un zâmbet imens mi-a apărut pe față și nu am ezitat să o întreb pe casieriță cum pot să dau interviu.

"Mergi în spre ușa de acolo și îl vei găsi pe șef. De acolo te descurci tu" spune zâmbăreață. I-am zâmbit, i-am plătit și am mers direct înăuntru.

Am bătut înainte și am intrat. Am făcut contact vizual cu șeful și nu pot nega, mi s-a oprit respirația. Era arătos și plus părea a fi coreean. Dacă este adevărat, va fi mult mai ușor în comunicare.

M-am așezat pe scaunul din fața biroului său, iar el a lăsat toate lucrurile deoparte. Aștepta să spun ceva.

"Am venit să cer mai multe detalii legat de angajare. Am văzut că sunteți în căutare de casieriță" spun. Dă din cap și se rezeamă pe scaun, desfăcându-și ușor nodul de la cravată.

"Mâine dimineață la ora 8 poți veni să-ți încerci norocul. Vei fi plătită puțin mai mult pentru încurajare, dar dacă greșești nu voi ezita din a-ți tăia din salariu" spune dur. Dau din cap și zâmbesc. Voiam să spun ceva, dar telefonul lui ne întrerupe. Se scuză și răspunde.

"A fost mai ușor decât credeai" spune și închide. Mi-am ridicat o sprânceană.

"Ceva probleme în familia unui bun prieten legat de soția lui, nimic special" spune parcă citindu-mi gândurile. I-am mulțumit și am plecat, eram foarte fericită că am dat peste o oportunitate ca asta. Azi casieriță, mâine patroană.

Am ajuns acasă și primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi spun lui Haechul. S-a bucurat enorm. Am mers să facem mâncare și să ne uităm la televizor, ca de obicei.

         Filmul a început, nu era nimic wow doar foarte multe scene cu săruturi. Nu prea mă dădeam în vânt după asemenea filme, dar nu ziceam nu. M-am așezat cu capul pe umărul lui Haechul și am oftat. Și-a pus mâna pe piciorul meu și a început să-l mângâie. Am simțit fluturi în stomac și m-am mișcat puțin.

"Entuziasmată?" îmi șoptește în ureche. Începe să mă sărute încet și să mă întindă pe canapea. Sărutul a devenit pasional și adânc.

I-am dat jos hainele el făcând la fel cu ale mele.

A doua zi

       Eram pregătită să plec la muncă. Sunt bucuroasă, speriată, stresată... simt o sută de emoții în momentul de față. Va fi bine, nu mai pot accepta să fiu refuzată absolut deloc.

Am ieșit din casă curajoasă. Ce va fi va fi.

Am intrat în supermarket unde am dat de domnul Jung, șeful meu. Mi-a zâmbind, urându-mi succes. Mi-am luat șorțul pe care el mi l-a înmânat, "uniforma", și m-am pus pe treabă. Până la urmă ce poate fi așa rău?

M-am așezat pe scaun și am așteptat să vină cineva. Era destul de aglomerat, deoarece oamenii se pregăteau de muncă. Mi-am pocnit spatele și m-am așezat mai comod când am văzut oameni apropiindu-se. Voi sta aici câteva ore.

****

      Tura mea s-a terminat, a fost acceptabil pentru prima zi. Mă pregăteam să ies când l-am putut vedea pe domnul Jung făcându-mi cu mâna să vin spre el. M-am apropiat cu capul în pământ cu frică. Verdictul final.

"Pentru prima zi e bine, acum e clarificat ești angajată" îmi spune. Am zâmbit și i-am mulțumit. M-am scuzat și am plecat spre casă, abia aștept să fac un duș.

Am intrat în casă și era liniște, nici urmă de Haechul. Am ridicat din umeri și m-am dus direct la baie.

În timp ce stăteam sub duș, relaxându-mă, am auzit ușa de intrare. Am tresărit și am ieșit din baie uitându-mă pe hol. Când l-am văzut pe Haechul m-am liniștit.

"Unde ai fost?" îl întreb. Tresare de parcă nu se aștepta să fie cineva aici. Își freacă capul.

"Până la magazin" spune. M-am încruntat.

"Dacă mergeai la magazin trebuia să ne vedem. Știi că nu-mi place când mă minți" mă apropii de el și îmi lipesc mâinile de pieptul său.

Singurul magazin din zonă e cel la care lucrez eu.

"Of ok, am ieșit să-ți iau asta" îmi întinde un trandafir. M-am uitat dubios, pentru ce ocazie?.

"Mulțumesc , dar pentru ce?" îl miros.

"Pentru...pentru că ai reușit să-ți găsești un loc de muncă" spune agitat. Am zâmbit și l-am sărutat pe obraz. Drăguț din partea lui, dar mă pune pe gânduri. De ce este agitat?

Am ridicat din umeri și am așezat trandafirul pe biroul din cameră pentru a mă schimba în haine comode, ca mai apoi să-l pun în apă. Mi-am aruncat prosopul la spălat.

Nu știu ce este cu Haechul dar nu-mi bat capul, probabil este și el stresat. L-am sărutat de noapte bună și m-am dus direct în pat.
nu uitați să votați