~Your Voice~

7

"Este drăguț aici" îmi spune Dara uitându-se în jur, prin cafenea. Arată la fel, nimic nu s-a schimbat. Dar parcă nu se simte la fel fără Daniel. Am oftat luând o gură din băutura mea.

Îmi este sincer dor de el, de momentele în care mergem împreună la cinema, la restaurant, în parc sau când ne uitam la un simplu meci de fotbal acasă.

Nu sunt o fană a fotbalului, dar am învățat destul de multe despre el din cauza lui Daniel. A fost unul din cei mai buni prieteni ai mei și îmi pare rău că s-a pierdut acea conexiune.

Sunt totuși furioasă pe el. Când am aflat că s-a mutat la Paris, l-am sunat de multe ori și de fiecare dată nu răspundea. Mi-am spus că poate s-a întâmplat ceva, m-am îngrijorat, dar îmi era frică că poate mă ignora, ceea ce desigur nu voiam.

Ușa de la cafenea s-a auzit, pe ea intrând Oli. I-am făcut cu mâna. S-a așezat la masă lângă noi.

"Ce faceți aici fetelor? Clara, nu ai mai venit aici de ceva vreme..." îmi spune.

"Știu. A fost locul meu preferat și am zis că nu pot rata ocazia înainte să plec. Dar nu este la fel fără Daniel" oftez. Dă din cap și își pune mâinile în sân.

"Nu am mai auzit de el de aproximativ jumătate de an. Nu știu ce e cu băiatul ăla. Poate reușești să dai de el. Parisul e mare dar știu că ești fată descurcăreață și găsești orice modalitate" îmi zâmbește și mă sărută pe frunte.

Chiar aveam de gând să-l caut, și dacă îl găsesc îl voi certa pentru toată perioada asta în care ne-a ignorat.

Dar poate a pățit ceva, nu ar ignora-o niciodată pe Oli.

"Oli, Jungkook mai e acasă?" o întreb. Imediat ce a auzit Dara de Jungkook și-a ridicat privirea. Am râs încet.

"Da. Nu vrea să plece din casă, cred că te așteaptă" râde.

"Sau mă așteaptă pe mine. Hai sa mergem" spune Dara. Am râs toate trei în cor apoi ne-am ridicat de la masă. I-am dat banii pentru băuturi lui Oli și imediat ne-am făcut nevăzute.

"Oprește-te...nu pot, să țin pasul!" gâfâi. Dara era la câțiva metri în fața mea, mișcându-se cu viteză. Am alergat spre ea și am prins-o din urmă.

"Mergi mai încet, nu fuge Jungkook" îi zic. Mi-am scos cheile casei și am lăsat-o să intre prima. Nici nu s-a descălțat, a mers direct în sufragerie.

O pun să spele pe jos.

Mi-am lăsat lucrurile acolo și am mers după ea. Deja stătea pe canapea lângă Jungkook și se uita la el. Nu, nu se uita, se holba.

Am râs de fața confuză al lui și m-am așezat pe fotoliu.

"Ea e Dara, Dara el e Jungkook. Acum că ați făcut cunoștință te rog să pleci" mă adresez lui Jungkook cu un zâmbet fals pe față.

"Și dacă nu vreau?" face fața aia de inabordabil. Mi-am dat ochii peste cap și m-am așezat în fața lui cu mâinile în sân.

"Dacă nu pleci te dau eu afară"

Dara se uita la mine ca la mașini străine, iar Jungkook mă intimida cu privirea, sau asta avea el impresia că face. Am plescăit plictisită și l-am apucat de braț.