~Your Voice~

4

*Perspectivă Clara*

"Ce ai auzit! Așa că pregătește-te. Săptămâna viitoare îți vei lua rochie" iese din sufragerie. Mi-am pus mâinile în cap, trebuie să plec cât mai repede de aici.

Urăsc atunci când mi se impun lucruri. De ce trebuie tata să facă asta? Să-mi facă asta? Uneori am senzația că nu-l interesează deloc persoana mea, ceea ce vrea el sunt bani.

Banii pot cumpăra case, mașini, haine scumpe, dar nu și o fiică nouă. Eu una pun piciorul în prag, să nu mai aud vreodată de nunta asta.

Jungkook nu mai există pentru mine. Nu-l mai cunosc, cum nici tata nu mai există pentru mine.

Nu știu ce m-a apucat, dar nervii mei au fost întinși până la limită. Nu mai am de gând să fiu drăguță cu nimeni ce stă în calea fericirii mele.

M-am ridicat de pe canapea pentru a bea o cană cu apă. Trebuia să mă calmez cumva.

Încă câteva zile și pot pleca de aici, abia aștept.

Dar îmi este sincer frică.

Tata va reacționa sigur urât, pot jura pe orice. Va veni să mă caute, și daca mă găsește va fi sfârșitul pentru mine și pentru relația mea cu Haechul. Trebuie să fiu foarte precaută.

Am luat un apartament nu foarte extravagant dar nici simplu, e perfect. Perioada de timp în care noi vom sta acolo este lungă, așa că ne vom acomoda cu ce avem.

Noroc de mama că a insistat să fac cursuri intesive de franceză când eram mică, chiar au ajuns să-mi folosească.

Știam franceza ca în palmă, fiind una din limbile mele preferate nu am ezitat niciodată să nu o învăț.

Haechul în schimb se descurcă dar mai are de învățat. Va fi ușor, vom vedea acolo cum este.

Aș pleca și acum, cu tot dragul. Nu îmi va fi dor de nimeni, înafară de Dara, desigur. Nu am stat distanțate nici 2 luni, nu vreau să mă gândesc la 2 ani de zile sau poate și mai mult.

După 2 ani de zile inițial vrem să ne întoarcem, dar nu e nimic stabilit.

Mi-am scos telefonul din geantă uitându-mă la ceas. Aveam de gând să trag un mic pui de somn.

Am urcat scările spre camera mea. Am închis ușa, trântindu-mă în pat. M-am învelit și mi-am scufundat capul în plapumă.

****

"Pff!" mă ridic în fund somnoroasă. Ridic telefonul de pe noptieră și răspund la apel.

"Te sun de 20 de minute femeie, ce naiba faci?" îi aud vocea Darei. Mă frec la ochi, vederea îmi era încețoșată.

"Dormeam..." răspund. O aud oftând, ce am făcut de data asta?

"Voiam să știu dacă mergi sigur în seara asta în club" zice.

Am și uitat de club. Mi-am pus mâna pe față frecându-mi ușor fruntea.

"Da, vin" zic.

"Perfect! La 11 să fii la mine!" îmi spune, închizând apelul.