Doctorul se ridica din fotoliul lui si ocoli biroul. Il ridica pe Matt si il imbratisa. Fiind luat prin surprindere, lui Matt ii lua cateva momente pentru a raspunde la imbratisare. Se simtea ca un copil de patru ani, care se afla pe genunchiul mosului. Nu stia de ce ii venise acest sentiment, dar se desprinse si multumindu-i si iesi.
Inca nu scapase de acea senzatie, dar intra in salon, asezandu-se langa Kyra. Cuvintele doctorului il tot bantuiau. "Oare erau adevarate? Oare chiar se va supara? Nu!" . In interiorul lui se zbateau speranta, tistetea, dar, mai ales, teama. Ii era teama ca avea s-o piarda.
- Nu, asta nu se va intampla! N-o sa ma lasi singur! O sa te trezesti! incerca sa se imbarbateze singur.
Isi indrepta privirea catre fereastra. Ningea! Ningea linistit, cu fulgi mari, frumosi. Pe o vreme ca asta, isi dorea sa fie acasa,, langa soba cu o cana de lapte fierbinte in mana si cu Austin si Kyra langa el. De cand Kyra era in spital, n-a mai apucat sa-l vada pe Austin. I se facuse dor de el.
Vroia sa o sune pe maica-sa sa vada ce mai face Austin, dar somnul il prinse inainte de a mai apuca sa ia telefonul.
- Matt! MATT! tipa doamna Gramont in urechea fiului ei, incercand sa-l trezeasca.
Acesta tresari, cazand de pe scaun. Parchetul il intampina cu bratele deschise. Revenindu-si putin din somn, isi ridica privirea catre mama lui, adresandu-i un zambet trist. Alaturi de ea, Alexis il privea ingrijorata, iar Alexander schimba cateva vorbe cu domnul Gramont.
- Cum....cum poti fi atat de iresposabil? sari doamna Gramont, naucindu-l pe Matt.
- Ce-am mai facut? intreba acesta, ridicandu-se.
- Kyra a disparut, derbeteul pamantului!
N-a mai stat sa auda si altceva, ci iesi in goana din salon. Prima data se duse in biroul doctorului, dar nu era, apoi la asistente. A colindat tot spitalul, dar n-a gasit-o. Oprindu-se pentru a-si trage sufletul, privi fulgi mari ce transformau intunericul noptii intr-o plapuma alba. Ceva il atragea acolo, afara.
Intreband o asistenta daca nu cumva prin apropiere se afla vre-un parc, iesi in racoarea iernii. Vantul il izbi in fata, parca impiedicandu-l sa mearga in acea directie. Se indrepta cu pasi mari spre parcul Sfanta Alice. Era noapte, dar chiar si asa, oamenii inca isi petreceau timpul acolo, in loc sa fie acasa si sa impodobeasca bradul alaturi de cei dragi.
Cotrobai printre aleile intortocheate ale parcului. Ceva ii spunea ca ea e acolo, desi intr-un fel avea un sentiment de deja-vu. Ajunse la o mica rascruce. Creierul ii dicta sa o tina drept inainte, dar picioare deja o luau inapoi. Coti la dreapta, alergand printre persoanele necunoscute. Se opri in fata unei banci, invartindu-se in cerc. Se simtea ca intr-un film unde un bou raneste o fata si incearca sa dea de ea, numai ca el era bou, dar asta pentru ca si-a pierdut sotia in Ajun. Sa nu mai punem la socoteala faptul ca aceasta era legata la aparate.
Se mai invarti putin, apoi o apuca pe drumul spre spital. Tot ce mai putea face, era sa anunte politia si sa-si petreaca seara de Ajun cautand-o. Isi lasa capul in jos, ferindu-se de rafala de vant. La cum era de asteptat, se ciocni de cineva, dar nu se mai sinchisi sa vada cine e, doar mormai un "scuze" si vru sa-si continue drumul. isi ridica privirea, doar pana la mana cel oprea din mers, iar cand zari inelul...
- Kyra! sopti, ridicandu-si privirea catre fiinta firava din fata lui.
Era acolo, nu era imaginatia lui si nici vreo iluzie. Era acolo, in hainele de spital, tremurand toata de frig. Isi dadu imediat geaca jos punand-o pe ea, apoi o stranse in brate, tare, nevrand sa-i mai dea drumul.
- Ce cauti aici? Cum ai iesit din coma? Si de ce nu mai trezit?
- Matt....
- Stii cat de ingrijorat am fost? Iar dobitocii aia de doctori spuneau ca n-ai nicio sansa de supravietuire si vroiau sa te deconecteze de la aparate. Dar tu esti aici! Si n-ai sa pleci!
- Matt, asculta-ma! Nu stiu despre ce tot vorbesti! Stiu doar ca m-am trezit intr-un birou, iar langa mine se afla un bilet ce imi spunea sa vin in acest parc.
- Ce bilet? intreba Matt, desprinzandu-se din stransoare.
- Nu stiu....Oricine mi l-a lasat, vrea sa vin langa sania lui Mos Craciun din acest parc.
Privindu-se tacuti, incercau sa gaseasca solutia biletului. Matt vroia sa-i propuna sa se intoarca la spital, dar totusi, ceva il atragea sa se indrepte catre locul specificat de Kyra. Luand-o de mana, o trase dupa el printre oameni, pana langa patinoar. Ciudat era faptul, ca desi parcul era destul de plin, partinoarul era gol. Sania lui Mos Craciun era amplasata langa acesta. Se apropiara tacuti de ea, dar o umbra, il facu pe Matt s-o traga pe Kyra in spatele ei. Umbra incepu sa se contureze, luand forma....lui Mos Craciun?
Privindu-l mirat pe omul din fata lor, Matt abia indrazni sa-l intrebe cine e. Acesta doar zambi, lasandu-l sa-si dea seama ca seamana cu doctorul care a avut grija de Kyra. Strambandu-se la el, ii provocase un ras cald, prietenos.
- Inca n-ai scapat de mutrea asta? intreba batranelul, apropiindu-se de cei doi. Inca iti mai place sa te prostesti, nu-i asa, Matthew?
Matt se stramba si mai mult, la auzul numelui sau. Doctorul ala sau ce-o mai fi si el defapt , semana si avea o alura de Mos Craciun. Fara sa vrea, gura i-o luase inainte.
- Tu esti Mosu? il intreba, ca apoi sa isi traga o palma peste fata.
Vocea ii sunase ca a unui copil de cinci ani ce il vede pe Mos Craciun. Kya izbucni in ras, urmata de asa-zisul Mos Craciun. Acesta se apropie de cei doi, privindu-i bland. Oprindu-se din ras, Kyra il analiza, din spatele lui Matt. Chiar semana cu acel Mos Craciun din toate basmele, dar nu putea sa fie, pentru ca erau doar povesti. Desi ea si-ar fi dorit sa fie.
- Daca tu esti Mosul, se trezi Matt vorbind, atunci ce cauti aici in noapte de Ajun,in loc sa fi la Polul Nord, pregatindu-te de colindat lumea? Si de ce ni te-ai aratat tocmai noua?
- N-o sa te schimbi niciodata, Matthew Andros Gramont? intreba amuzat acesta, postandu-se in fata celor doi.
- Hei, de unde imi sti si celalalt nume? Nici macar Kyra nu-l stie!
- Asa cum ai zis si tu, sunt Mos Craciun! Stii tu...ala gras, rosu, cu mustata alba si cu ochelari....Si in privina intrebari tale de mai devreme...
Se opri, incepand sa-si scarpine barba. Ofta, scotand un cadou de sub caciula si-l intinse catre cei doi. Prudent, Matt il accepta, vrand sa verifice daca nu cumva era o bomba cu ceas. Trebuia sa fie prudent, in zilele astea, se gaseste un psihopat care sa faca cate o gluma proasta.
- Nu e o bomba cu ceas! il anunta batranul, intorcandu-se catre sanie. E cadoul pe care l-ai cerut acum doua saptamani!
Si disparu. Matt si Kyra ramase cu privirile in locul unde acum o secunda era Mosul, iar acum, nu. Uitandu-se unul la celelalt, Matt deschise cutia. Inchise ochii asteptandu-se la orice, dar cand ii deschise, gasi in cutie niste foi. Dupa ce le rasfoi, incepu sa zambeasca, facand-o pe Kyra sa fie curioasa.
- Ce e? De ce zambesti? Ce e in foile alea?
- Cadoul meu de Craciun! De la Mosu si... de la tine!
- Adica? Eu nu ti-am luat nimic....
- Ba da, cel mai frumos cadou din lume. Bine, poate al doilea, dar tot e un cadou importand, ii spuse, saltand-o in brate si sarutand-o.
- Ce e? intreba aceasta dupa ce se desprinse.
- Imi vei darui o fetita!
