Craciunul a trecut, luand si zapada cu el. Cand ne-am intors inapoi acasa, strazile erau adevarate "capcane cu apa". Pe margine, putina zapada gri isi mai facea veacul, in rest, doar culorile orasului, al strazilor. Eram in Februarie, in ziua in care Matt trebuia sa plece la tribunal.
- Vin cu tine! spun hotarata, luandu-mi haina pe mine. Si nu vreau sa aud nici o scuza legata de sanatatea mea sau a bebelusului.
Nu l-am mai lasat sa spuna nimic, ca l-am tras afara din casa, inchizand usa dupa noi. Abia asteptam sa-l vad pe tatal coipiilor si sa-l sugrum. Adica, sa fim seriosi, ii abandoneaza cand mama lor a murit, nu le-a fost aproape, nu i-a vizitat si acum are curajul sa vina sa ceara custodia lor? E cam visator omul! Mult prea visator si va fi si....mort, daca ii ia de langa mine si Matt.
Am intrat in cladirea tribunalului. Inauntru, avocaul lui Matt ne astepta. In timp ce el s-a dus sa discute despre aceasta problema, m-am asezat pe una dintre canapele. Oameni imbracati la costum misunau de colo-colo. Langa canapea era un atomat de mancare. Un domn mai in varsta, cam de 40-45 de ani, zambitor, astepta in fata acestuia. Isi invarti privirea, iar cand ma zari, imi zambi prietenos. Se intoarse catre omul de langa el, spunandu-i ceva. In clipa urmatoare, omul pleca, iar domnul veni spre mine. Se aseza pe canapea, cu un baton cu alune.
- Ce cauta o domnita pe aici?
- Hmmm...Sunt maritata!
Ii arat inelul, apoi imi indrept privirea inainte. Acesta rase usor, desfacand batonul. Pentru o vreme, nu spuse nimic.
- Divortezi?
- Nu!
- Probleme cu legea?
- Nu!
- Atunci? intreba, dar vazand ca nu raspund, continua. Vad ca nu esti o femeia care vorbeste prea mult cu strainii. Pacat! Niciodata nu stii ce poate face din tine un strain!
M-am uitat la el, incruntata. Se ridica, aruncand ambalajul la gunoi, apoi pleca spre omul cu care era mai devreme la aparat. Se opri dupa cativa pasi si isi intoarse capul.
- Apropo, eu sunt aici sa-mi recuperez copii! Thomas! Thomas Gravlington! Mi-a parut bine pentru mica "discutie"!
Si pleca. Cand i-am auzit numele, mi-a venit sa ma ridic si sa-l strang de gat acolo in fata tuturor acelor oameni, dar m-am abtinut. Nu-mi venea sa cred ca a stat langa mine, ca a indraznit sa-mi vorbeasca. Matt veni langa mine si se apleca, saruntandu-ma.
- Ce s-a intamplat? ma intreba.
- Ce vrei sa spui?
- Kyra, ai fata aia de zici ca vrei sa omori pe cineva acum si cand am ajuns n-o aveai asa de pronuntata! Acum zici ca s-a atins cineva de puii tai, iar tu, ca o leoaica, vrei sa-l rupi in bucati si sa-i dai foc. Deci ce s-a intamplat?
- Nimic, doar ca m-am intalnit cu ticalosul ala!
- Care ticalos? Thomas? Cand?
- Abia a plecat!
- Ce i-ai facut? ma intreba, abtinandu-se cu greu sa nu plece in cautarea acelui....nenorocit.
- Nimic, din pacate! Dar data viitoare cand il mai vad, nu mai scapa din mana mea, viu!
Acesta rase, desi era un ras nervos si incarcat de mici particule de sentimente contrare intre ele. Ma lua in brate, asigurandu-ma ca nimeni nu avea sa puna mana pe gemeni sau pe Alexis. Ne-am ridicat, indreptandu-ne catre sala unde va avea loc "dezbaterea" pentru custodia ciopiilor.
Procesul incepu, avocatii aducand argumente peste argumente. Chiar daca nu stiam mai nimic despre Curtea Juridica, imi puteam da seama ca procesul era in defavoarea noastra. Nenorocitul doar statea acolo zambind, chiar daca la inceput a fost mirat sa ma vada acolo. Judecatoarea, saturata de cei doi avocati, ne dadu dreptul fiecaruia dintre noi sa spunem ce avem de spus, facand o exceptie de la regula. Mai intai a fost Thomas, apoi Matt, iar in cele din urma eu. Fiecare a adus argumente din punct de vedere barbatesc, iar acum Matt se baza pe mine.
