Kyra P.O.V.
Dupa ce Matt ma conduse inapoi in spital, doctorii ma examinara, minunandu-se ca am supravietuit. Nici acum nu-mi amintesc sa ma fi trezit pe un pat de spital...
- La ce te gandesti? ma intreba una dintre asistentele care ma supravegheau.
- Hmm...Nu stiu exact!
- Am auzit ca o sa fi mama! Felicitari!
- Mersi!
Dupa care parasi incaperea. Era plictisitor in spital, mai ales ca mai erau doua ore si era Craciunul. Halal Craciun! Afara ningea inca, luminite stralucind pe la fiecare fereastra al blocurilor invecinate. Mi-am dus mana pe burta, zambind. O sa fiu iar mama! Sper doar ca Austin sa nu fie gelos sau ceva de genul. Sper sa inteleaga ca la o anumita varsta va trebui sa-i dedic mai multa atentie bebelusului ce-l port in pantec....
Dimineata sosi repede. Cand m-am trezi, camera era goala, ceea ce m-a intristat putin. Am vrut sa ma dau jos din pat, dar tocmai atunci o asistenta intra, interzicandu-mi acest lucru.
- Sotul tau va sosi sa te externeze astazi! ma anuta, deschizand fereastra. Cel putin, pana atunci, va trebui sa stai in pat...
- Dar...
- Niciun dar! Asta e ordinul doctorului si trebuie sa-l respecti!
- Apropo, de ce sunt aici? Adica de ce am intrat in coma? o intreb urmarind-o cu privirea in timp ce-si facea de lucru prin incapere.
- Nu stim! Nu s-a mai intamplat pana acum! Conform rezultatelor si din spusele medicilor, totul e in regula, dar nu se stie motivul pentru ca a-ti intrat in coma!
Am murmurat un "Aha", apoi mi-am indreptat privirea catre geamul deschis. Fulgii inca nu se oprira din a ne vizita, acum intrand si in camera de spital, odata cu frigul. Dupa ce asistenta parasi camera, Matt isi facu aparitia, zambind. I-am raspuns si eu cu un zambet si am dat sa ma ridic din pat, dar ma opri.
- Nici sa nu-ti treaca prin capusor, greiere!
- De cand imi spui greiere? il intreb, incercand sa ma strecor din stransoarea lui ca sa ma imbrac.
- Nu vorbeam cu tine!
M-am strambat la el si odata ce s-a intors cu spatele, cotrobaind intr-o geanta, m-am si dat jos din pat. Stiam ca m-a simtit si ca stia si el ce aveam de gand sa fac. Ofta , dand dezaprobator din cap si se intoarse cu privirea aceea dezdanajduita. Dupa cateva contraziceri, in care Matt incerca sa ma tinteasca la pat, plecase sa semneze niste documente. Cat timp el a fost plecat, m-am schimbat si am iesit din spital, indreptandu-ma catre parcare. Afara, vantul trecea taios printre obiectele ce-i statea in cale, iar zapada stralucea si trosnea la fiecare pas.
Mama lui Matt ma intampina bucuroasa, la fel si ceilalti. L-am luat pe Austin in brate, exprimandu-mi dorul fata de el. Ei nu stiau ca o sa devin mama, iar Matt m-a rugat sa-l las pe el sa anunte....daca o sa anunte.
- Ce dor mi-a fost de tine! Ne-ai stricat Craciunul la toti!
- Caila! o atentiona Eduard, privind-o urat.
- Nu-i nimic, are dreptate! ii iau apararea. Imi pare rau pentru...
- Nu e vina ta, draga! se baga mama-soacra, mangaindu-ma pe cap. Nu tu ai planuit sa intri in coma, doar Dumezeu stie de ce a facut asta!
- Nu e Singurul! se scapa Matt, atragand privirile tutror. Ce? intreba nedumerit, apoi dandu-si seama de prostia pe care a spus-o.
- Cum adica nu e Singurul? Matt, stii ceva ce nu-mi spui? il intreba maica-sa, punandu-si mainile in sold.
- Aaa...la o adica, mai sunt ingerii si...si...si sfintii....aaaa...si Mos Craciun...
La pomenirea lui Mos Craciun, au inceput sa rada. Matt se arata ofensat, dar dupa privirea lui, mi-am putut da seama ca n-avea de gand sa le spuna nimic despre un viitor nou membru. Si nici eu! I-am promis, imi tin promisiunea, dar asta nu inseamna ca si bebele isi va tine gura, nu?
- Si, Alexis, te-ai hotarat unde dai? o intreba Ren, la masa.
- La..nu mai stiu cum se numeste facultatea, dar e super tare! Daca intru, o sa am cursuri despre criminalistica, o sa vad cum se diseca un cadavru si alte chestii!
- Sadico! ii spun, deja imaginandu-mi-o in sala de autopsie, disecand un cadavru.
- Hei! se arata ofensata. Dar Alexander? El ce are? E in anul doi si nu i-ai spus asa...
- Aham, deci de aia ai ales aceasta facultate! Am inteles!
- Ba nu!
- Ba da! o contrazise Alexander, zambaret ca de obicei.
Dupa ce ne-am ridicat de la masa, evident ca Matt nu m-a last sa ajut la stransul acesteia, avertizandu-ma din priviri si bagand o scuza ca abia am iesit din spital si bla, bla, bla. M-am intors in sufragerie, pe canapea, dand drumul la televizor. Caila se aseza langa mine, privindu-ma suspicios.
- Ce? o intreb, deja sacaita.
- Esti insarcinata!
- Ba nu...De unde stii? o intreb in soapta.
- Pentru ca sunt cea mai buna prietena a ta!
- O, nu mai spune!? Acum, serios, de unde stii?
- Pai, o anumita pasarica si-a scapat grauntele in curtea mea...
- Rezultatele!
- Exact! Si cand aveai de gand sa ne spui?
- Nu stiu, Matt vrea sa dea vestea. Cati mai stiu?
- Nimeni, dar in curand o sa afle.
- Stt! Lasa-i lui placerea asta!
- Gay-ului afemeiat? Nici gand!
Se ridica de pe canapea, indreptandu-se catre bucatarie. M-am ridicat si eu, pregatita s-o opresc, dar vocea postasului ma opri din drum. Sa speram ca nu va divulga nimic. Am iesit afara, uitandu-ma dupa postas. La poarta, un mos putin grasut, infofolit bine de tot, astepta ca cineva sa vina. M-am apropiat de el, incercand sa infrunt gerul de afara.
- Buna ziua! il salut, deschizand poarta.
- Buna ziua! imi raspunde, intinzandu-mi un plic.
L-am luat, analizandu-l si dupa ce am semnat am intrat inapoi in casa, la caldura. Mi-am lasat geaca si m-am indreptat catre canapea, citind continutul scrisorii din plic.
- A fost postasul? Ciudat, de obicei nu vine duminica...Ce e aia? ma intreba Matt.
- Cine e Thomas Gravlington? il intreb, ridicandu-mi privirea.
Se stramba la auzului numelui si inhata foaia din mana mea. Mutra lui nu predestina nimic bun.Se lasa sa cada pe canapea, citind si recitind continutul. Nu stiam ce era in el, am apucat sa citesc doar numele si primele cateva cuvinte. M-am asezat langa el, incercand sa vad ce scria.
- Matt, cine e Thomas Gravlington? Ce scrie in scrisoare? Matt! l-am strigat putin mai tare, incercand sa-l fac atent asupra mea. Ce scrie? il intreb serioasa.
- E un ordin judecatoresc....Vrea sa ma prezint pe 20 ianuarie la Curtea Judecatoreasca...
- Pentru ce? il intreb nedumerita.
- Pentru...pentru custodia gemenilor si a lui Alexis.
Am ramas masca. Cum adica pentru custodia lor? Cine vrea sa faca asta? Si de ce? Mi-am luat inima in dinti, analizand ordinul judecatoresc. Thomas Gravlington....El ii vrea pe copii, dar de ce?
- Cine e?il intreb tematoare.
- Tatal lui Alexis....si al gemenilor!
