- Kyra, daca nu te grabesti, Alexis ne va sacai la cap inca douazeci de ani de acum incolo! tipa Matt.
-Tie ti-e usor! Nu tu a trebuit sa calci costumul, sa il pregatesti pe Austin, sa...
- Bine, bine, am inteles! spuse si se aseza pe canapea, frecandu-si mainile.
- Esti emotionat? il intreb, privindu-i reflexia din oglinda.
- Nu...sunt speriat! Avea o voce malefica! Oare ce-o pune la cale?
- A crescut! Nu trebuie sa te speri! S-a maturizat...sau asa sper!
- Cine? Alexis? ma intreba ridicandu-si sprancenele si dand negativ din cap. Niciodata!
L-am aprobat si mi-am vazut de pieptanat in continuare. Oare ce mai pune la cale? Sper ca nimic, mai ales ca e ziua absolvirii...Am lasat pieptanul jos, mi-am netezit rochia si i-am facut semn lui Matt ca sunt gata. L-am luat pe Austin de manuta si am iesit.
Zumzaieli si iarasi zumzaieli. Persoane imbracate intr-o roba neagra, pana la genunchi misunau de colo-colo, incercand sa scape de parintii lor. Incercam s-o zaresc pe Alexis sau pe Alexander, dar fara succes. Matt era in fata, tinandu-l pe Austin in brate si incercand sa gaseasca locuri cat mai aproape de scena amplasata in aer liber.
- Kyra! Hai sa ne asezam aici!
L-am urmat pana la doua scaune libere. Ne-am asezat si am asteptat sa inceapa. Un barbat barbos ii chema pe studenti si ii invita sa se aseze la locurile lor. In spatele barbatului, pe scena, se aflau vreo zece, cincisprezece persoane, cred ca erau profesorii. Barbosul se apropie de microfon si incepu sa-si tina discursul. Dupa ce termina, il invita pe seful de promotie.
S-au auzit aplauze printre studenti, urmati de noi, ceilalti. Pe scena, urca unul dintre absolventi. Se vedea de la o posta ca avea emotii si se uita numai in fata. Isi drese vocea si isi incepu discursul. Profesorii il priveau admirativ, mandri de el. Ajuns pe la jumatatea discursului, se intoarse catre persoanele din spate si le multumi.
Toata lumea era atenta la el, inclusiv eu, incat n-am bagat de seama ca soarele s-a ascuns printre nori, pana ce nu m-am uitat in sus. Nu erau nori, doar un zeppelin ce treceau deasupra noastra. Absolventul ridica si el privirea , urmat de ceilalti. Pe o parte a acestuia, era amplasat un fel de ecran. Se auzi un bibait si, pe ecran, au inceput sa apara diferite imagini. Unele cu profesori, altele cu studentii, cu campusul, iar la final un filmulet.
- ALEXIS GRAMONT! tipa barbatul barbos, ridicandu-se in picioare.
Nu stiam de ce, dar cand m-am uitat in continuare la filmulet, mi-am dat seama. M-am ridicat si eu si Matt. O cautam pe Alexis, dar era de negasit. Trebuia sa faca ea ceva? De ce tocmai acum? Matt mi-l inmana pe Austin si se duse sa o caute. In cateva minute, Alexander veni in dreptul meu.
- Va jur ca n-am avut nimic de a face cu asta! Daca stiam, o opream din timp!
- Alexander, chiar daca ai fi stiut ce avea de gand, nu o puteai opri! Chiar nu te-ai obisnuit cu diavolul asta impielitat?
Il lua pe cel mic din bratele mele. Alexis...n-o sa se schimbe niciodata? Dar cum a facut rost de filmuletul cu decanul? Mi s-a parut ca-l aud pe Matt si cand m-am intors, l-am zarit venind spre noi cu o Alexis cu fata de demon mic si "inocent". Cand ne zari, Alexis alerga spre Alexander si il lua pe cel mic din bratele lui si il invarti.
- Alexis, marai Matt, apropiindu-se de ea. Ce dra...de ce-ai facut asta? o intreba, incercand sa-si tina vorbele in frau, de fata cu Austin.
- Unchiule, ma dezamagesti! Nu pot sa cred ca tocmai tu te-ai gandit ca eu, Alexis Gramont, o sa stau fara sa pun ceva la cale! Ma dezama...
