Dupa ce apele s-au mai linistit un pic, decanul se hotari sa dea vestea familiei decedatului. Alexis era inca in stare de soc, dar o mica particica din ea ii tot dadea pumni sa se trezeasca si sa-si bage nasul in ancheta politistilor.
Zilele treceau, iar politistii nu au facut progresii in ancheta lor. Orele isi continuau programa, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Situatia incepea deja s-o apese pe Alexis, sa o streseze si s-o enerveze. Disparea dupa ore si aparea inaintea acestora. Nimeni nu stia unde se duce sau ce face. Devenise rece, nici macar cu Alexander nu mai vorbea.
- Aexis, opreste-te! Alexis, cu tine vorbesc! Alexis!
Alexander o prinse, intorcand-o cu fata la el si o imbratisa. Il durea distanta ce o puse intre ei, desi stia ca el a facut primul pas in prapastie. Ii venea sa se ia la bataie. Cat de prost putea fi sa o creada in stare sa-l insele? Si cu cine? Cu el? Nu, n-ar fi in stare! Luandu-si inima in dinti, se desprinse din imbratisare si pleca. Stia ca Alexander o urmarera, dar nu vroia sa se intoarca.
Urca scarile pana la etajul unde se afla camera ei. Din cauza evenimentelor din ultimul timp, aceasta nu putea sa mearga in camera, fiind tinuta departe de orice lucru ce se inrudea cu ancheta. Pur si simplu, era data de-o parte si nu-i placea asta.
- Deci asta ai facut pana acum? o intreba Alexander, analizand camera impanzita de benzi si indicatoare.
Alexis nu-i raspunse, analizand restul, de parca nici nu era in spatele ei, privind-o. Se apropie de ea si privi ce nota in micul ei carnetel. Erau diferite observatii. Uneori, Alexis il speria, era prea "adaptabila" situatiei. In mai putin de o saptamana, ea isi potoli spaima si se transforma intr-un adevarat observator al crimei.
- Stii, daca nu vorbesti cu mine, nu iti spun ce-am aflat!
- De parca m-ar interesa, mormai ea, ridicandu-se.
- Eu cred ca ar trebui sa te intereseze.
Iritata, inainta spre el. Statura ei, mai mica cu un cap si ceva decat el, o facea sa para asa adorabila, ca, daca n-ar fi fost in situatia asta, ar fi sarutat-o, dar se abtinu. Il privi rece si profesional, inchizandu-si sentimentele adanc in inchisoarea inimii.
- Doar n-ai descoperit ca m-am sarutat cu altcineva si ai venit sa-mi faci morala?
- Nu e asta! isi lua aerul rece, tinandu-i piept. Politisti au descoperit o alta crima, care s-ar putea sa aiba acelasi criminal.
- Serios? Si de ce nu circula zvonul asta? De ce imi spui mie asta?
- Alexis....Doar eu si inca un prieten stim de asta! Si nici eu nu stiu de ce iti spun! Mai bine plec!
Porni catre usa. Alexis statu putin pe ganduri, cantarind situatia. Porni hotarata spre el, oprindu-l. Il fixa cu privirea si il ruga s-o conduca la locul crimei. Alexander ofta si cobori scarile, insotit de acest mic detectiv rece.
Mai stiti scenele alea in care din asflat se ridica, in atmosfera, un fum negricios? Cam asa era si aici! Mirosul inecacios de fum plutea in aerul greu,iar pentru a scapa de el, Alexis isi acoperi gura si nasul cu o batista. Lasand neplacerile ei la o parte, inainta catre portiunea unde era marcat cu creta locul unde s-a gasit cadavrul. Desi cerceta minutios, inca nu intelegea ce are asta de a face cu crima de la falcultate. Se ridica, obosita, si se uita catre Alexander care doar statea si o privea.
- Poti sa-mi spui si mie care e asemanarea? Ca eu nu vad nimic asemanator!
- Daca ai avea ochi, ai vedea! bolborosi el, incercand sa se concentreze asupra telefonului.
- Stii ce? Eu plec! anunta aceasta, pornind catre masina.
Alexander ramase in acelasi loc, tragand cu ochiul spre ea. Il pufi rasul cand o vazu cum se stramba. Alexis iesi din masina, proptuindu-se de ea.
