Hope Potter #1

XII. Promisiunea

dupa inca o pauza lunga, am revenit, dragilor❤️ enjooy

Hope a simtit ca innebuneste. Ochii ei sticlosi s-au holbat la Hagrid si inima ei a inceput sa se zbata in piept. Indiana fusese rapita... Ele nu puteau face nimic... Nici nu aveau cum sa dea de David... Lexa si McGonagall le incuiasera acolo, iar Hope... Hope stia cine o luase pe Indi. Era mai mult decat sigura. Se simtea atat de vinovata si atat de speriata incat incepuse sa vada puncte albe!

Nu avusese destula vointa sa nu cada in plasa acelui spirit ciudat, nu fusese destul de puternica... Eliberase ceva ce avea sa aduca distrugere, nu dreptate - asta sigur! Hope facuse o mare greseala.

Si-a dus o mana spre piept, apucandu-si bluza cu toate degetele si strangand-o in dreptul inimii. S-a pus usor pe un scaun, incepand sa simta cum nu mai are aer. Si-a inclestat pumnul peste material si a tras o gura mare de aer, holbandu-se in gol.

- Hope! a strigat Beatrice, alergand spre ea de langa Hagrid. Linisteste-te! Nu e timpul sa faci un atac de panica!

Hope nu o auzea. Nu auzea nimic altceva in afara de vocea ei interioara - numai vina mea. Nici nu trecusera 24 de ore si deja se intamplau catastrofe... Entitatea aceea incepuse cu Indiana... Cu Indiana!

- Hope! O sa o gaseasca! Sunt experti, ce mama dracu'?! exclama Beatrice, scuturand-o de umeri.

Hope si-a pus mainile pe ale Beei si a impins-o. S-a ridicat indata si a mers spre Hagrid, ochii fiindu-i plini de lacrimi. Ambele picioare ii tremurau puternic si simtea disperare strecurandu-i-se in inima. O lacrima i s-a scurs pe obraz, dar a indepartat-o imediat.

- Hagrid, te rog, lasa-ma sa ies! s-a rugat ea de urias, care si-a simtit inima grea.

Chipul roscatei era indurerat.

- Nu am cum... a murmurat el. Astea-s ordinele doamnei...

- Nu-mi pasa! a exclamat Hope, facand-o pe Beatrice sa isi mareasca ochii. Chiar trebuie sa ma lasi sa merg!

Nu putea sa ii zica de ce, daca i-ar fi zis... ar fi fost trimisa direct la Harry, la sectia de Aurori. Ar fi fost haos! Dar stia ca era legat de faptura aceea, stia ca ea ar fi putut sa o gaseasca pe Indiana.

- Hagrid... a murmurat Hope, si mai multe lacrimi curgandu-i pe obraji.

Beatrice si-a muscat buza, total socata de reactia prietenei ei.

- Stiu ca tineti amandoua la Indiana, fetelor! Dar chiar nu am cum sa incalc un-

- Atunci... a inceput Hope, tremurand. Hagrid s-a intrerupt, socat. Atunci... Am sa fiu nevoita sa actionez!

Hagrid a ridicat tonul.

- Nu ma face sa iau masuri drastice, Hope! Esti un elev - nu este treaba ta, nu esti implicata in chestia asta!

Ba da, idiotule! Sunt! Eu am facut asta sa se intample! Sunt absolut sigura, dar nu am cum sa zic nimic, pentru ca... mi-e frica. Dar... Eu am facut lucrurile sa se inrautateasca!

Hope si-a strans un pumn. A inchis ochii. A incercat sa gandeasca limpede. Beatrice s-a grabit spre ei doi, luand-o pe Hope de umeri. Roscata a deschis ochii brusc, pe chipul ei instalandu-se furia.

- Draga mea, vrei sa-ti dau o palma? Nu o sa ne lase sa iesim, orice ar fi! Ce naiba?!

- Hope, am sa te rog sa te asezi... Hagrid a aratat spre fotoliu. O sa o vezi pe Indiana mai repede decat crezi. Bine?

Hope a ridicat ochii spre urias, acestia radiind furie. Problema e ca, de fapt, exista riscul sa nu o mai vad niciodata. Pentru ca pericolul pe care l-am eliberat este prea mare... O simt. Si Indiana ar putea muri.