Hope Potter #1

XI. Un obstacol

heeei! un nou capitol dupa... aproape cinci luni😭. imi cer scuze ca a durat ataaat de multt, dragilor, dar am avut alte preocupari.

Am avut treaba, scoala online, ca toti, de altfel, DAR mi s a facut foarte dor de Hope si am zis sa scriu azi cat am timp🙈🙈

momentan lucrez si la un Ff cu Naruto🥰 si imi imbunatatesc scrisul in engleza. De aceea dureaza mult sa ma ocup si de alte carti. Mi am descoperit o noua pasiune :)))

Anyway am fost foarte bucuroasa sa va vad entuziasmul astazi, sa stiti ca ma faceti cea mai fericita, ingerilor❤️

nu va mai tin - lectura placuta❤️🙈

Hope o lua pe Beatrice de mână, încercând sa nu leșine de la adrenalina. Vederea i se incetosase puternic, iar picioarele ii tremurau atat de tare, incat nici nu isi mai simtea degetele! Pana si limba ii amortise in gura...

- P-poftim?! facu roscata, aproape cazand cand vru sa coboare o treapta.

- Cine a facut-o? exclama un baiat blond.

- Trebuie sa mearga cineva dupa ea! exclama Bea.

- Teddy, scoate-i tu afara din castel! Eu ma duc spre subsol, cu Lexa! Poate gasim ceva... spuse Minerva McGonagall, facandu-si loc printre copii.

- Da, doamna director! zise el si facu un pas in fata.

- Sa nu cumva sa pierzi vreunul! Stiu aici cativa zapaciti! murmura ea si Disparu din incapere.

Mersi, ofta Hope in sinea ei.

Teddy dadu din cap, deschizand usa Portretului cu o sfichiuire de bagheta. Grupul copiilor merse repede afara din Camera de Zi, dar Hope si Bea ramasesera in urma. Mergeau fix in spatele grupului, deloc dubios, iar Teddy se uita din cand in cand la ele, ca si cum ar fi stiut ca ele ar fi vrut sa se implice.

Dar vazu ca totul era linistit. Hope si Beatrice pareau cuminti. Cel putin, asa i se parea lui Teddy.

Hope simtea tensiunea din aer ca o patura stransa in jurul sau si abia putea sa respire. Indiana fusese rapita. Indiana. O vedea si pe Beatrice langa ea, la fel de speriata. Dar Hope era mai mult decat speriata - i se facuse greata...

Cum sa nu ne implicam? gandi Hope, panicata. Doar Indiana lipseste! O, Doamne... O, Doamne! Stiu cine a luat-o!

- Hope, ce facem? facu Beatrice, in timp ce grupul inainta spre scara principala. Nu putem sta aici! Nici afara...

- Nici eu nu vreau sa stau degeaba! Nu ne opresc ei pe noi... spuse Hope in soapta, strecurandu-si degetele in mana Beei. Aceasta tresari. La semnalul meu, o tulim. Da' repede!

Bea dadu din cap. Hope ridica privirea si se uita la Teddy, care mergea repede spre usile de la intrare. Hope se uita la o scara libera, care se afla in umbra. Daca o luau pe acolo, puteau sa ajunga la biblioteca. Cel putin, biblioteca era primul loc la care Hope se gandise.

- Acum!

Hope si Bea o luara la fuga, aplecate, tinandu-se de brate, spre umbra ce invaluia scara miscatoare. Au sarit amandoua pe treptele scarii cand aceasta se muta din loc, facand un sunet puternic. Grupul copiilor iesi din castel, cu Teddy in frunte. Acestia vorbeau agitati. Absolut toti. Teddy probabil ca nu observase disparitia celor doua fete, avand in vedere haosul din spatele lui.

- Vin si ceilalti, Hope! Bea sopti speriata. Ce facem?

Roscata se uita in dreapta. Intr-adevar, inca doua grupuri de elevi coborau scara cea mare, iar cea pe care erau ele se misca lent. Fata se lipi de treptele prafuite, tragand-o pe Beatrice dupa ea. Acestea statura lipite de trepte pana cand scara se opri, chiar inaintea bibliotecii.