Iubire interzisă- A Raura Story

Mult mai bine așa.

Laura's POV

Sunt pe scaunul din față al mașinii. Ross conducea.  Era liniște iar eu simțeam nevoia să vorbesc. Nu știam unde mergem și voiam să aflu. Ross părea supãrat dar nu prea ințelegeam de ce. Îmi trrebuia un subiect pentru discuție.

-Este departe? spun puțin cam directă...

-Trebuie să știi sau vrei să afli?

Nu am spus nimic. Eram surprinsă de răspunsul lui.

-De ce ești așa? Era o simplă întrebare...

-Cum sunt? Sunt exact cum ai fost și tu, a spus asta serios.

-Am greșit cu ceva? Îmi pare rău…

Nu prea înțelegeam ce era cu discuția asta dar trebuia să ne înțeleegem bine.

-Nu știu dacã aigreșit.. Mă rog... Nu mai contează!

-Dar eu...

-Te rog să taci. Sunt atent la drum acum. În 7 ore ajungem... Să îmi spui dacă ai nevoie de ceva.

Nu înțelegeam ce era cu el. Unde este sinceritatea care avea azi?

-Mulțumesc! zic eu aproape în șoaptă.

-Vezi? Asta e problema! Doar un mulțumesc. Atât...a spus Ross oprind mașina.

A deschis portiera și a ieșit afară. Era beznă totală. Îmi era puțin frică. Nu îl înțelegeamă .. am ieșit după el, dar nu îl vedeam. Stăteam. Ross a venit pe la spatele meu și m-a speriat.  Îmi venea să îl pocnesc dar sincer nu îi vedeam fața. Mă ținea strâns de mijlocși nu puteam sã mă depărtez.

-Acum poți să stai alături de mine, nu? am zis supărată, strângându-l de mâini.

-Mereu voi putea să stau alături de tine! a zis asta răstit și stringându-mă și mai tare de mijloc.

Îl puteam simți cum îmi sufla în ceafă. Nu îmi plăcea și am încercat să mă întorc.

-De ce te-ai purtat așa cu mine în mașină, iar acum o faci pe-a sentimentalul cu mine? Nu te mai înțeleg Ross, am spus asta punându-mi mâinile pe pieptul lui.

-Nu fac pe nimic acum!!! Totul a fost de la acel 'mulțumesc'! Ar trebui să înțelegi, dar degeaba spun asta acum!

-Ce mulțumesc Ross?

-Răspunsul la scrisoarea mea, Laura...

Atunci mi-am amintit de scrisoarea lui, dar nu înțelegeam de ce este așa de supărat.

-Și ce voiai să spun, Ross? Că ...nu știu...te iubesc sau... nu am mai putut spune ceva că Ross m-a întrerupt.

-Și eu te iubesc, Laura. Și aproape că ți-am scris asta și în scrisoare.

Ross's POV

Nu îmi vine să cred că i-am spus asta. Dar trebuia. Nu știu dacă m-a crezut sau nu, dar este mult mai bine așa. Așteptam ca Laura să zică ceva.

-Te-am lăsat fără cuvinte? am zis eu zâmbind.

-Ross, eu nu știu..

Atunci m-am apropiat din ce în ce mai mult de ea. Stătea nemișcată. I-am pus mâna pe obraz, iar ea și-a pus mâinile în jurul gâtului meu. Nu am mai așteptat și am sărutat-o!!! A fost un sărut bun! A fost un sărut foarte bun! De-odată a început să plouă. Era perfect. Ziua perfectă...sau mã rog...noaptea perfectă.

Laura's POV

Chiar trebuia să plouă acum? Chiar trebuia să fie mai perfect decât atât?

-Ross, îmi este frig...am zis eu ca să întrerup momentul.

-Dar ai deja jacheta mea...a spus el dezamăgit.

-Bine, bine... Hai în mașină.

M-a luat de mână și mi-a deschis portiera mașinii. Un gentalman înnăscut nu? :)))  A urcat și el în mașină și s-a întors către mine.

-Vom ajunge cu jumătate de oră mai târziu...Sper că nu te deranjează, nu? a zis el zâmbind.

I-am zâmbit și eu și am dat din cap că nu. Apoi mi-am sprijinit capul de geam. Mă uitam la picăturile de ploaie care dansau pe geam. Era frumos.

Ross's POV

Este 8 dimineața și am ajuns în curtea ascunzătorii mele. Laura doarme ca un înger. Nu îmi permit să o trezesc după seara trecută. Ies din mașină și mă întind puțin pentru că eram amorțit de la atâtea ore de condus. Merg pe partea cealaltă a mașinii și deschid portiera. Îi desprind centura și văd că nu are de gând să se trezească. Așa că o iau în brațe. Nu știu ce somn poate avea o fată de 18 ani... O duc în dormitor și o așez pe pat. Caut o pătură și o pun pe ea. Mă așez pe un fotoliu și o privesc...îmi privesc îngerul.

Acesta este noul capitol și sper cã vă place! Nu știu când voi pune next pentru ca incepe școala și vin simulările... Love you all