Iubire interzisă- A Raura Story

Îi vreau binele!

Ross's POV

Am plecat către Riker bântuit de gânduri. Îmi venea în minte seara trecută și Laura. De ce am pățit eu asta?

-Deci te-ai trezit! a zis Riker, trezindu-mă de fapt din gândurile mele.

-Da, am spus gândindu-mă la ce îi va veni în cap.

-Trebuie să o duci în camera 211 din castel. Vreau ce e mai bine pentru ea. Trebuie să mă placă și să îmi fie recunoscătoare că vreau să mă însor cu ea, a spus Riker plin de sine.

Nu îmi venea să cred! Cum sã se însoare cu ea? Abia a împlinit 18 ani. Dacă îi voia binele mă mai punea să o răpesc? Am răbufnit!

-Nu te va place niciodată! Mai bine nu existai! Mai bine nu existam eu ca să fac lucrurimurdare pentru tine! nu am mai spus nimic și mi-a dat un pumn în obraz.

-Să nu mai spui nimic! Du-te și fă ce ți-am zis!

-Nu se va însura cu tine! Vei vedea! am continuat eu plecând de acolo.

M-am privit într-o oglindă și obrazul meu era vânăt, iar eu trebuia să o mut pe Laura în camera de oameni normali.

Laura's POV

Crema și-a făcut efectul destul de repede. Cred că îi voi mulțumi.

Se aude ușa și mă îndrept spre ea.

Din păcate s-a deschis pe dinăuntru și m-a lovit drept în cap. Am căzut.

-Vai scuze, eu nu..nu..nu am vrut, a apus Ross punându-se în genunchi lângă mine. Ești bine?

-Eu... da cred.

-Haide, mi-a spus ajutându-mă să mă ridic.

Mi-am retras mâinile din ale lui, dar Ross mi-a pus mâna pe umar și a zâmbit.

-Trebuie să mergem. Dar trebuie să te leg la ochi.

-Dar..

-Nu îți voi mai face rău. Nu te teme. Este doar pentru ochii lui... Nu vei înțelege, dar îți voi explica mai târziu.

-Nu știu ce să spun...după toate astea eu...

-Te cred...doar așteaptã. a zis Ross calm.

Mi-a vorbit frumos... Eu nu mă așteptam la asta. Încă nu pot să am încredere în el. Totul este în ceață.

Mă leagã cu grijă la ochi, și de mâini. Nu văd nimic îmi este puțin frică.

Urcăm multe scãri și mă gândesc la cât va mai continua povestea asta.

-Am ajuns, zice conducându-mă în cameră.

-Poți să mă dezlegi, te rog? zic eu cu un fior de teamă la ceea ce voi vedea, la ceea ce se va întâmpla în continoare.

-Da sigur, scuze.

Mă dezleagă și îmi ia puțin timp să mă obișnuiesc cu lumina. Este o camerã frumoasã, ca de prințese. Larimile încep să curgă pe obrajii mei. Nu mă mai pot ține pe picioare și mă așez pe patul din cameră.

-Eu...

-De ce te comporți așa frumos cu mine după halul în care m-ai adus aici? am țipat tare eliberându-mă de tot răul care se adunase în mine zilele astea.

-Îmi pare rău eu nu am știut ce are de gând, a zis Ross lăsând capul în jos.

Ross's POV

Nu mai suport, de la ura pe care i-o purtam înainte, am început să îi vreau binele. Voi face tot ce pot ca să fie bine!

Hei acest capitol i-l dedic lui Geo123g. Îmi pare rău că este atât de scurt, dar mã voi revanșa mâine :) Love you :"