Iubire interzisă- A Raura Story

-Confusion-

Laura's POV

Am dus cutiile în noua mea cameră. Oare cand a mai avut timp să pună toate astea în mașină? Am deschis una dintre pachete și am văzut niște haine. Erau doar rochii...multe rochii.. Sincer aș fi preferat să fie și niște blugi... Oricum, nu cred că mai am dreptul să mă plâng. Am început sã pun rochiile pe umerașe în unicul dulap din camera mea. Eram atât de concentrată în ceea ce făceam, încât nu l-am mai observat pe Ross.

Am terminat de așezat garderopa și mi-am amintit de el. Mă întorc spre ușă și Ross stătea acolo, sprijinit cu capul de perete. Atunci m-am roșit.

-Ce..ce cauți aici, așa? -m-am bâlbâit eu dându-mi șuvița de păr după ureche.

-E casa mea. Și am dreptul sã fac ce vreau în ea, a zis el cu un zâmbet șiret și ridicând dintr-o sprânceană.

-Okay...mai bine mă lăsai la castel, zic deranjată de răspunsul lui și mă duc în pat cu fața la perete.

Atunci mi-au venit în minte toate amintirile din ultima săptămână. Lacrimile au început să curgă pe obrazul meu și parcã nu se mai puteau opri. Mă simțeam singură, foarte singură.

Ross's POV

S-a pus în pat cu fața la perete și am vazut-o cum suspina. Mi se rupea inima când o vedeam așa și mi-am dat seama că poate nu mi-am ales cea mai bună replicã. Mă așez lângă ea și aștept puțin, poate se întoarce măcar să mă împingã, sau ceva. Dar în zadar. Pun mâna pe talia ei mică și o simt cum tresare. O întorc cu fața spre mine și îi observ lacrimile.

-Nu am vrut să te rănesc, spun ștergândui lacrimile. Ești frumoasă și când plângi, dar ești și mai frumoasã ând zâmbești, spun asta observând cum își mușcă buza și apoi schiță un mic zâmbet.

Gestul acesta era unul extrem de drăguț, mai aveam puțin și o sãrutam, dar m-am abținut și am strâns-o la pieptul meu. Ea mi-a pus mâna pe el și mi-a răspuns la îmbrãțișare. Era atât de dulce, dar deși i-am spus că o iubesc, ea nu mi-a spus nimic, dar nici eu nu sunt sigur de ceea ce simt. Poate că timpul le va rezolva pe toate.

Laura's POV

Mă ținea strâns în brațe. Îmi plăcea compania lui, și îmi plãcea cum mă fãcea sã mă simt mai bine. Totuși nu îmi place că stau singură în mijlocul pustietãții cu un tip pe care abia l-am cunoscut. Acest gând mă face să tresar. M-am hotărât cã nu am de gând să mă atașez de el. Nici nu am încredere totală în el, dar timpul va schimba multe și mă tem de asta ....